poem de ceartă

de când am început să scriu poezie

mă ceartă într-una lumea 
că scriu prea urât despre ea

şi, adesea, mă întreb, nedumerit

despre ce altceva ar trebui să scriu?

mă ceartă iubita mea

îmi dă un ultimatum să nu mai scriu
şi apoi mă părăseşte

mă ceartă şefa mea

care îmi dă şi ea un ultimatum

altfel îmi voi pierde slujba

mă ceartă şi o prietenă bună

fiindcă scriu despre moarte, pulă şi pizdă

şi nu înţeleg cum ar trebui să scriu

dacă exact despre asta e vorba

mă mai ceartă o fostă iubită

că am scris despre ea

apoi începe să plângă

şi îmi povesteşte despre cât de nenorocită

îi este viaţa

dar îmi interzice să scriu despre asta

mă ceartă şi maică-mea

supărată, fiindcă scriu despre sex şi droguri

şi mă sfătuieşte să vorbesc despre natură

şi alte lucruri frumoase

mă ceartă oameni pe care nu-i cunosc

mă caută şi-mi trimit mesaje pline de ură

şi mă ameninţă cu dumnezeu şi ruşinea creştină

de când am început să scriu poezie

am învăţat să-i ascult cu mare atenţie

pe cei care mă tot ceartă

şi apoi să le scriu în continuare
despre curve, nebunie
şi inutilitate

fata cu picioare splendide şi un zâmbet trist

fata cu picioare splendide şi un zâmbet trist

mi-a vorbit ani de zile 

uneori foarte mult

alteori aproape imperceptibil

dar nu mi-am dat niciodată seama

ce voia să-mi spună de fapt

fata cu picioare splendide şi un zâmbet trist

îmi spunea mii de nimicuri

şi atâtea dureri ale ei

în plimbările noastre lungi din copou -

dar parcă îmi vorbea întotdeauna

într-o limbă străină

şi nu am reuşit nici măcar o dată

să-i răspund cu adevărat

am aflat mult timp după aceea

că a murit câţiva ani mai târziu

măcinată de o boală grea

pe care a ţinut-o ascunsă cu îndârjire

şi îmi plânge inima acum

fiindcă nu am ascultat niciodată cu atenţie

ce încerca să mă facă să înţeleg

fata cu picioare splendide şi un zâmbet trist.

forţa unei note de pian

forţa unei note de pian
este ceva cu adevărat de temut

o notă de pian este capabilă
să atingă iremediabil inimile
a milioane de oameni
simultan
astfel, generând o singură emoţie
atât de puternică
încât poate schimba, fără milă
soarta aceastei lumi
într-o clipă

doar prin apăsarea unei clape de pian
poţi fi aruncat
într-un hău de tisteţe
din care nu vei ieşi toată viaţa
sau poţi să cunoşti instant
nirvana
călugărilor budişti

o singură notă de pian
are puterea distructivă potenţială
a mii de bombe nucleare
şi poate să distrugă lumi întregi
fără nicio urmă

o întreagă partitură de pian
cântată într-un anume fel
poate duce la sfârşitul timpului
şi al universului
aşa cum le ştim noi

aseară, în vechiul conac
de la tescani
o singură sonată de pian
de beethoven
mi-a intrat în suflet cu atâta forţă
încât m-a obligat
să scriu acest poem

despre musculiţele de alcool şi alte probleme

n-am nimic important de spus
nimic care să schimbe
soarta lumii
iremediabil
ori să provoace revelaţii uluitoare
în problema musculiţelor de alcool

în ultima vreme, am devenit
un expert în ale vânării lor
deşi încă nu m-am lămurit
de unde apar atât de multe
de fiecare dată când beau ceva

cred că am prins vreo şapte
în noaptea asta
deşi, atunci când scăpam de una
era imediat înlocuită
de alte două musculiţe

în ciuda muncii sisifice
pe care o depun aproape cu regularitate
mă simt foarte mândru
de noile mele abilităţile de ucigaş
de musculiţe de alcool
pe care tocmai le-am dobândit

a devenit chiar o plăcere
să flutur la nesfârşit braţele prin aer
mai mult sau mai puţin beat
încercând să le prind
din zborul lor
ameţitor

poem de dragoste şi ură

mi s-a făcut un dor cumplit de tine
şi trebuie să-ţi vorbesc despre asta, iubito
ca să îl alung odată din minte

dorul de tine e o boală incurabilă
care îmi macină amarnic gândurile
mai ales atunci când stau întins
în fotoliul meu de pe balcon, seara
şi înjur de sfinţi fără motiv
doar fiindcă pot -
când îmi beau cafeaua de dimineaţă
şi fumez cele trei ţigări
care o acompaniază de fiecare dată -
când lenevesc filosofic
şi, apoi, accept slujbe istovitoare
la sute de kilometri de casă -
sau călătoresc în munţi îndepărtaţi
doar ca să fiu cât mai departe de tine

în ultima vreme, iubito
dorul ăsta nemernic s-a înrăutăţit
încât am început să te caut
plin de emoţie
în poeme mai vechi
şi în amintiri

nu reuşesc însă aproape niciodată
să găsesc în ele
intensitatea cathartică a tuturor trăirilor
de dragoste
şi ură
pasiune
şi indiferenţă
bunătate
şi cruzime
sex
şi violenţă
pe care le-am trăit cu tine, iubito
ceea ce mă umple de nerăbdare
şi disperare

de aceea, m-am gândit să pun
acest dor care mă chinuie atât
într-un poem pentru tine, iubito
în care, însă, cred că ne pândeşte
pe amândoi
moartea

despre nevroză, suferinţă şi pretenţii la absolut

nu pot să nu observ
că, de la o vreme
nevrozele au acaparat
şi au viciat totul
în jurul meu

vorbeam ieri cu cineva
despre faptul că viaţa e îngrozitoare
şi mi-a replicat la întrebarea mea
dacă se gândeşte deja la sinucidere
că nu are nevoie
fiindcă e deja mort

problema cu suferinţele existenţiale
e că trebuie consumate ori în singurătate
cu multă luciditate
ori în scris -
aici e fiecare pe cont propriu!

suferinţele existenţiale
declarate verbal
în public
au un patetism înfiorător în ele
strident
ce irită groaznic pe oricine

mă gândesc acum
că probabil inspir aceleaşi sentimente uneori...
aşa şi interlocutorul meu
deja simţindu-se superior prin suferinţa sa
a devenit deodată insuportabil
şi a început ieri dimineaţă
să emită pretenţii la absolut

poemă obosită de dragoste

de când ai plecat de la mine, iubito
pot să fac tot ceea ce vreau

vineri seară am avut o întâlnire amoroasă
cu o fostă iubită
pe care nu am mai văzut-o de 10 ani
când a decis să ne despărţim
plină de resentimente

m-a invitat la cină
în garsoniera ei din rahova
aşa că am cumpărat o sticlă de vin
şi câteva beri – fiindcă ştiam că nu o să aibă
nimic de băut în casă
şi un buchet de trandafiri
de diferite culori
de la o ţigancă de jos

mai întâi, iubito
m-a certat că i-am dat florile
cu buchetul în jos
şi că i le-am luat învelite în celofan

apoi, mi-a vorbit ore în şir despre ultima ei relaţie
care a durat exact 10 ani
chiar din momentul în care m-a părăsit

isuse cristoase, cât a mai vorbit
iubita mea de acum 10 ani!

nu s-a oprit din vorbit
nici măcar în timp ce-mi mâncam friptura
deşi i-am cerut să se oprească din povestit
încât, refugiat în baie de câteva ori
ca să-mi mai trag sufletul
am căutat cu privirea un instrument
demn de o sinucidere rapidă

în jur de două noaptea
după aproximativ 6 ore de ascultat
miriade întâmplări urâte ale relaţiei ei defuncte -
în condiţiile în care eu nu te-am menţionat
decât o singură dată, iubito
la finalul unei fraze -
am ajuns la capătul puterilor

când am terminat şi toată băutura
pe care o adusesem
împreună cu răbdarea mea
m-am ridicat brusc şi i-am spus:
„gata
nu mai pot!”

la plecare, am întrebat-o
dacă pot să o sun în cazul în care
nu găsesc un taxi jos
răspunsul ei sec şi nervos: „nu!”
mi-a adus aminte de tine, iubito
când mă urai cu toată fiinţa ta
şi m-ai fi lăsat să mor într-un şanţ,
ca pe un câine
fără să ai un regret
apoi, a doua zi, mă iubeai atât de intens
încât, întotdeauna uitam toate mizeriile
dintre noi

aseară, iubita mea de acum 10 ani
m-a căutat din nou
să-mi ureze noapte bună
însă eram mult prea beat ca să-i pot răspunde
să se ducă să vorbească în pizda mă-sii!