poem de ceartă

de când am început să scriu poezie

mă ceartă într-una lumea 
că scriu prea urât despre ea

şi, adesea, mă întreb, nedumerit

despre ce altceva ar trebui să scriu?

mă ceartă iubita mea

îmi dă un ultimatum să nu mai scriu
şi apoi mă părăseşte

mă ceartă şefa mea

care îmi dă şi ea un ultimatum

altfel îmi voi pierde slujba

mă ceartă şi o prietenă bună

fiindcă scriu despre moarte, pulă şi pizdă

şi nu înţeleg cum ar trebui să scriu

dacă exact despre asta e vorba

mă mai ceartă o fostă iubită

că am scris despre ea

apoi începe să plângă

şi îmi povesteşte despre cât de nenorocită

îi este viaţa

dar îmi interzice să scriu despre asta

mă ceartă şi maică-mea

supărată, fiindcă scriu despre sex şi droguri

şi mă sfătuieşte să vorbesc despre natură

şi alte lucruri frumoase

mă ceartă oameni pe care nu-i cunosc

mă caută şi-mi trimit mesaje pline de ură

şi mă ameninţă cu dumnezeu şi ruşinea creştină

de când am început să scriu poezie

am învăţat să-i ascult cu mare atenţie

pe cei care mă tot ceartă

şi apoi să le scriu în continuare
despre curve, nebunie
şi inutilitate