miercuri

Mă simt atât de plictisit şi de uitat de ceilalţi, încât sunt absolut încântat de situaţie. Asta e ideea mea de vacanţă! Mă uit la filme idioate, mă masturbez de câte ori am ocazia, vizionez meciurile Campionatului European de fotbal, citesc romane idioate şi, în general, pierd vremea cu mare plăcere.

Nu m-a căutat nimeni timp de trei zile; nu a avut nimeni nevoie de mine pentru trei zile întregi! Alina nu m-a căutat de cinci zile! Nu ştiu dacă e neapărat o treabă bună chestia asta. Până una alta, atâta vreme cât nu rămân singur cu gândurile mele, mă simt destul de liniştit, deşi puţin excitat de ce mi s-ar putea întâmpla.

luni

Astăzi mi-am reamintit cum se poate pierde o zi fără să pierzi vreun neuron din cauza efortului de a o plănui. Am reînvăţat să mă bucur de lucrurile mărunte, cum ar fi: o carte bună, dar care nu solicită, o labă reuşită, un film idiot şi siropos. În sfârşit, mă simt ca după o zi de vacanţă! Nici nu-mi vine să cred câte mărunţişuri am de făcut într-o zi de vacanţă! Micile tabieturi sunt cele care-mi vor salva mult - aşteptatul concediu. Singurul lucru de care trebuie să mă feresc sunt trăirile prea complicate, dar nu prea mai au de unde să apară şi astea. S-ar părea că regretele devin tot mai reduse ca intensitate.

duminicã

Îmi aduc aminte de mesajul ei disperat: "vreau să scap....". Am rămas impresionat de intensitatea spaimei ei, mai ales că, fără să vrea, dar sugestiv, a repetat de două ori pe "să scap" şi am făcut ce trebuia făcut: am mimat pe indignatul rănit în demnitatea de mascul îndrăgostit şi am îndeplinit ingrata meserie de gunoier, rupând toate legăturile. Acum aştept să văd dacă asta e ceea ce vrea cu adevărat. Nici măcar nu sunt convins că vreau să o mai văd, fiindcă nu am mai putea reproduce tensiunea aceea, emoţională, sexuală... şi ne-am plictisi unul de celălalt sau ne-am urî din cauza resentimentelor şi a frustrărilor. Cel mai mult îi regret fundul, că nu l-am atins, strâns, futut! Nu ştie să-l poarte, îl mişcă mult prea evident provocator şi sigură de el, dar e fabulos la vedere; deseori am fantazat să-l frământ, să-i ling bucile, să-l penetrez în forţă, să-l simt că respiră doar pentru mine. Nu-mi pot stăpâni regretele uriaşe când rememorez zâmbetul magnific şi liniştea de pe chipul ei când mă aflam în preajma ei. Vreau să învăţ să-mi iau la revedere de la ea, ca să pot să-mi continui viaţa măcar împăcat, căci liniştea s-a dus dracului cu mult timp în urmă, când am văzut-o zâmbindu-mi sincer, doar mie, prima oară. Am încercat s-o urăsc, să o dispreţuiesc, s-o ignor, dar nu merge. Trebuie, cu vremea, să încerc să o uit, însă îmi este teribil de greu. Dacă o futeam, poate că-mi venea mai uşor, dar mă simt atât de frustrat, încât nici cea mai vajnică labă sau cea mai tare beţie nu m-ar putea face să o uit.

sâmbãtã

Mă tem de o zi în care mi-ar fi atat de scârbă de mine încât ar trebui să-mi iau viaţa ca singură soluţie de a mă putea ignora. Am măsura celui mai înalt dispreţ pentru ceea ce sunt, pentru mentalitatea ce o am sau pentru ce reprezint. Este o realitate urâtă faptul că nu mă pot suporta, că nu pot rămane singur cu gândurile mele. În trecut, am întocmit bilanţuri ale existenţei mele, dar rezultatele au fost dezastruoase. Aceasta este cea mai mare dorinţă a mea: să fiu împăcat, într-un final, cu mine însumi.

joi

Cât de uşor se sting marile pasiuni! M-am întalnit azi cu Alina şi m-a copleşit absurdul situaţiei. Eu, amărâtul, care trăiam neverosimil de intens pâna mai ieri mari sentimente amoroase, azi mă străduiam să nu mă plictisesc vizibil. Suferinţa o înfrumuseţa extraordinar în trecut, iar liniştea interioară şi o mulţumire de sine, afişate astăzi, supărătoare prin mediocritate, mă iritau grozav. O urâţesc grozav siguranţa de sine şi de ceilalţi. Tare căcăcioasă e inconstanţa în amor. M-am simţit ca un puţoi aprins după o femeie fatală şi inabordabilă şi ea nu m-a tratat altfel. Nu merit un astfel de tratament. Proastă femeie, proastă femeie de mă desconsideră în halul ăsta!

luni

Am sentimentul acut al unei pierderi ireparabile. Azi s-a desprins o parte din mine, dureros şi irevocabil. Durerea mă lovea în puseuri fizice tot mai acute. Se vedea pe chipul ei că trecea printr-o stare similară. Mi-a zis: "Ce rău mă simt". Atât. Şi a plecat. A plecat. Am pierdut ceva de valoare astăzi. Tot ce am în jur acum pare insignifiant comparativ cu ea. Este o fiinţă frumoasă şi ştie să sufere, dar poate nu merita să treacă prin acestea. Eu îmi merit toate mizeriile prin care trec, fiindcă sunt josnic şi dispreţuibil. Pentru ceea ce gandesc şi ce sunt, nu am dreptul la nimic frumos în viaţă, ci numai la eşecuri şi murdării.

duminicã

Nu pot da un sens vieţii mele. Am obosit. Sunt extenuat căutand un motiv de a trăi, de a mă bucura. Am pierdut până şi plăcerea somnului. Trăiesc şi mă mişc complet epuizat, animat doar de o cumplită ură pe mine, pe viaţă şi pe tot ce-mi aduce aminte de ea. Sunt un căcăcios ratat!