poem de dragoste şi ură

mi s-a făcut un dor cumplit de tine
şi trebuie să-ţi vorbesc despre asta, iubito
ca să îl alung odată din minte

dorul de tine e o boală incurabilă
care îmi macină amarnic gândurile
mai ales atunci când stau întins
în fotoliul meu de pe balcon, seara
şi înjur de sfinţi fără motiv
doar fiindcă pot -
când îmi beau cafeaua de dimineaţă
şi fumez cele trei ţigări
care o acompaniază de fiecare dată -
când lenevesc filosofic
şi, apoi, accept slujbe istovitoare
la sute de kilometri de casă -
sau călătoresc în munţi îndepărtaţi
doar ca să fiu cât mai departe de tine

în ultima vreme, iubito
dorul ăsta nemernic s-a înrăutăţit
încât am început să te caut
plin de emoţie
în poeme mai vechi
şi în amintiri

nu reuşesc însă aproape niciodată
să găsesc în ele
intensitatea cathartică a tuturor trăirilor
de dragoste
şi ură
pasiune
şi indiferenţă
bunătate
şi cruzime
sex
şi violenţă
pe care le-am trăit cu tine, iubito
ceea ce mă umple de nerăbdare
şi disperare

de aceea, m-am gândit să pun
acest dor care mă chinuie atât
într-un poem pentru tine, iubito
în care, însă, cred că ne pândeşte
pe amândoi
moartea