marți, 8 octombrie 2013

fata cu picioare splendide şi un zâmbet trist



fata cu picioare splendide şi un zâmbet trist
mi-a vorbit ani de zile 
uneori foarte mult
alteori aproape imperceptibil
dar nu mi-am dat niciodată seama
ce voia să-mi spună de fapt

fata cu picioare splendide şi un zâmbet trist
îmi spunea mii de nimicuri
şi atâtea dureri ale ei
în plimbările noastre lungi din copou -
dar parcă îmi vorbea întotdeauna
într-o limbă străină
şi nu am reuşit nici măcar o dată
să-i răspund cu adevărat

am aflat mult timp după aceea
că a murit câţiva ani mai târziu
măcinată de o boală grea
pe care a ţinut-o ascunsă cu îndârjire
şi îmi plânge inima acum
fiindcă nu am ascultat niciodată cu atenţie
ce încerca să mă facă să înţeleg
fata cu picioare splendide şi un zâmbet trist.

duminică, 1 septembrie 2013

forţa unei note de pian



forţa unei note de pian
este ceva cu adevărat de temut

o notă de pian este capabilă
să atingă iremediabil inimile
a milioane de oameni
simultan
astfel, generând o singură emoţie
atât de puternică
încât poate schimba, fără milă
soarta aceastei lumi
într-o clipă

doar prin apăsarea unei clape de pian
poţi fi aruncat
într-un hău de tisteţe
din care nu vei ieşi toată viaţa
sau poţi să cunoşti instant
nirvana
călugărilor budişti

o singură notă de pian
are puterea distructivă potenţială
a mii de bombe nucleare
şi poate să distrugă lumi întregi
fără nicio urmă

o întreagă partitură de pian
cântată într-un anume fel
poate duce la sfârşitul timpului
şi al universului
aşa cum le ştim noi

aseară, în vechiul conac
de la tescani
o singură sonată de pian
de beethoven
mi-a intrat în suflet cu atâta forţă
încât m-a obligat
să scriu acest poem

miercuri, 28 august 2013

despre musculiţele de alcool şi alte probleme



n-am nimic important de spus
nimic care să schimbe
soarta lumii
iremediabil
ori să provoace revelaţii uluitoare
în problema musculiţelor de alcool

în ultima vreme, am devenit
un expert în ale vânării lor
deşi încă nu m-am lămurit
de unde apar atât de multe
de fiecare dată când beau ceva

cred că am prins vreo şapte
în noaptea asta
deşi, atunci când scăpam de una
era imediat înlocuită
de alte două musculiţe

în ciuda muncii sisifice
pe care o depun aproape cu regularitate
mă simt foarte mândru
de noile mele abilităţile de ucigaş
de musculiţe de alcool
pe care tocmai le-am dobândit

a devenit chiar o plăcere
să flutur la nesfârşit braţele prin aer
mai mult sau mai puţin beat
încercând să le prind
din zborul lor
ameţitor

vineri, 16 august 2013

poem de dragoste şi ură



mi s-a făcut un dor cumplit de tine
şi trebuie să-ţi vorbesc despre asta, iubito
ca să îl alung odată din minte

dorul de tine e o boală incurabilă
care îmi macină amarnic gândurile
mai ales atunci când stau întins
în fotoliul meu de pe balcon, seara
şi înjur de sfinţi fără motiv
doar fiindcă pot -
când îmi beau cafeaua de dimineaţă
şi fumez cele trei ţigări
care o acompaniază de fiecare dată -
când lenevesc filosofic
şi, apoi, accept slujbe istovitoare
la sute de kilometri de casă -
sau călătoresc în munţi îndepărtaţi
doar ca să fiu cât mai departe de tine

în ultima vreme, iubito
dorul ăsta nemernic s-a înrăutăţit
încât am început să te caut
plin de emoţie
în poeme mai vechi
şi în amintiri

nu reuşesc însă aproape niciodată
să găsesc în ele
intensitatea cathartică a tuturor trăirilor
de dragoste
şi ură
pasiune
şi indiferenţă
bunătate
şi cruzime
sex
şi violenţă
pe care le-am trăit cu tine, iubito
ceea ce mă umple de nerăbdare
şi disperare

de aceea, m-am gândit să pun
acest dor care mă chinuie atât
într-un poem pentru tine, iubito
în care, însă, cred că ne pândeşte
pe amândoi
moartea

vineri, 2 august 2013

despre nevroză, suferinţă şi pretenţii la absolut



nu pot să nu observ
că, de la o vreme
nevrozele au acaparat
şi au viciat totul
în jurul meu

vorbeam ieri cu cineva
despre faptul că viaţa e îngrozitoare
şi mi-a replicat la întrebarea mea
dacă se gândeşte deja la sinucidere
că nu are nevoie
fiindcă e deja mort

problema cu suferinţele existenţiale
e că trebuie consumate ori în singurătate
cu multă luciditate
ori în scris -
aici e fiecare pe cont propriu!

suferinţele existenţiale
declarate verbal
în public
au un patetism înfiorător în ele
strident
ce irită groaznic pe oricine

mă gândesc acum
că probabil inspir aceleaşi sentimente uneori...
aşa şi interlocutorul meu
deja simţindu-se superior prin suferinţa sa
a devenit deodată insuportabil
şi a început ieri dimineaţă
să emită pretenţii la absolut

joi, 18 iulie 2013

poemă obosită de dragoste



de când ai plecat de la mine, iubito
pot să fac tot ceea ce vreau

vineri seară am avut o întâlnire amoroasă
cu o fostă iubită
pe care nu am mai văzut-o de 10 ani
când a decis să ne despărţim
plină de resentimente

m-a invitat la cină
în garsoniera ei din rahova
aşa că am cumpărat o sticlă de vin
şi câteva beri – fiindcă ştiam că nu o să aibă
nimic de băut în casă
şi un buchet de trandafiri
de diferite culori
de la o ţigancă de jos

mai întâi, iubito
m-a certat că i-am dat florile
cu buchetul în jos
şi că i le-am luat învelite în celofan

apoi, mi-a vorbit ore în şir despre ultima ei relaţie
care a durat exact 10 ani
chiar din momentul în care m-a părăsit

isuse cristoase, cât a mai vorbit
iubita mea de acum 10 ani!

nu s-a oprit din vorbit
nici măcar în timp ce-mi mâncam friptura
deşi i-am cerut să se oprească din povestit
încât, refugiat în baie de câteva ori
ca să-mi mai trag sufletul
am căutat cu privirea un instrument
demn de o sinucidere rapidă

în jur de două noaptea
după aproximativ 6 ore de ascultat
miriade întâmplări urâte ale relaţiei ei defuncte -
în condiţiile în care eu nu te-am menţionat
decât o singură dată, iubito
la finalul unei fraze -
am ajuns la capătul puterilor

când am terminat şi toată băutura
pe care o adusesem
împreună cu răbdarea mea
m-am ridicat brusc şi i-am spus:
„gata
nu mai pot!”

la plecare, am întrebat-o
dacă pot să o sun în cazul în care
nu găsesc un taxi jos
răspunsul ei sec şi nervos: „nu!”
mi-a adus aminte de tine, iubito
când mă urai cu toată fiinţa ta
şi m-ai fi lăsat să mor într-un şanţ,
ca pe un câine
fără să ai un regret
apoi, a doua zi, mă iubeai atât de intens
încât, întotdeauna uitam toate mizeriile
dintre noi

aseară, iubita mea de acum 10 ani
m-a căutat din nou
să-mi ureze noapte bună
însă eram mult prea beat ca să-i pot răspunde
să se ducă să vorbească în pizda mă-sii!

luni, 1 iulie 2013

pierderi



m-am trezit astăzi în cartierul militari
în apartamentul unei curve de 50 lei

numele ei este ana
am găsit-o în câteva poze
de la secţiunea „curve de 50 de lei”
de pe www.anunţul.ro

în apartamentul de la parter
al acestei curve îmbătrânite înainte de vreme
toropit de căldura verii bucureştene
am trăit o după-amiază halucinantă

imediat cum m-am dezbrăcat
am fost atacat de câinele curvei –
un caniş alb şi foarte agil
care mi-a muşcat un deget de la picior
şi tot sărea pe mine a joacă
până când, enervat
l-am luat pe sus
şi l-am închis în bucătărie

am pierdut prima erecţie în această după-amiază
în timp ce curva mă sugea într-o doară
plictisită la culme

am pierdut a doua erecţie
când a sunat telefonul curvei
şi ea a negociat următoarea partidă de sex
în timp ce eu mă munceam deasupra ei

am pierdut şi cea de-a treia erecţie
pe când ascultam câinele
plângând şi zgâriind uşa alături
iar eu, iritat la culme de atâtea întreruperi
am întors curva cu spatele

desfăcându-i bucile ca s-o penetrez
am contemplat două urme groase de căcat
probabil de la o întâlnire anală anterioară
de la care nu s-a mai obosit să se spele

m-am uitat trist la fundul ei în formă de măr
apoi la penisul meu descurajat
după care m-am lăsat păgubaş.

mi-am tras hainele pe mine
şi, fără nicio vorbă, în timp ce curva îşi cerea scuze
am ieşit încet din apartamentul toropit
de căldura verii bucureştene

la ieşirea din blocul curvei
mă aşteptau doi bărbaţi
solizi şi foarte tatuaţi
care m-au verificat sever din priviri
şi m-au escortat îndeaproape
până la intrarea în metrou

chiar şi acum,
în timp ce scriu aceste rânduri,
mă gândesc, încercat de un regret
că nu i-am lăsat un bacşis curvei mele murdare la fund
drept mulţumire pentru că mi-a oferit materialul
pentru acest poem

vineri, 14 iunie 2013

dumnezeu e ateu



azi-dimineaţă m-am trezit mai devreme
ca să-l caut pe dumnezeu
cu toate că nu am reuşit niciodată să dau de el
până acum

dumnezeu e şi al meu
mi-am spus încrezător în gând
şi, animat de un dor profund religios,
am început să scotocesc febril prin casă după el

m-am uitat mai întâi sub pat
dar acolo n-am găsit decât mult praf
câteva şosete murdare
şi sticle goale de vin

m-am dat apoi jos din pat
ca să investighez mai departe după dumnezeu
şi, în căutarea mea, am răsturnat
câteva sticle goale de bere –

am crezut că poate e în ele
aşa că am ridicat una în dreptul ochilor
dar nu am văzut acolo decât straturi groase
de chiştoace şi scrum de ţigară

dumnezeu e şi al meu
mi-am repetat, uşor dezamăgit
şi am deschis calculatorul
cu gândul că poate dumnezeu e online la ora asta

într-un final, l-am găsit cu greu pe dumnezeu
în timp ce fumam o ţigară
şi, neştiind unde să mă mai uit după el
îl căutam în zadar prin postările prietenilor mei
de pe facebook –

era într-o baladă rock, la radio
care striga la nesfârşit, cu tristeţe:

duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!
duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!
duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!

luni, 20 mai 2013

poem despre un cal şi o căruţă



un prieten m-a rugat cu mai mult timp în urmă
să scriu o poezie care să aibă un cal şi o căruţă în ea
pentru fiica lui de doi ani
care e înnebunită după cai


luni de zile m-am tot codit să scriu acest poem
fiindcă nu am putut niciodată să compun la comandă
şi, mărturisesc cu toată ruşinea, că habar nu am să scriu
o poezie despre un cal şi o căruţă


dar, astăzi, fiica lui m-a luat la pupat de mai multe ori
cu toată prietenia pe care ţi-o poate oferi
un copil de doi ani
aşa că mi-am strâns tot curajul de poet postmodern
şi am decis să scriu acest poem
deşi, în continuare, nu am nicio idee
în plin secol XXI ultra-tehnologizat
despre cum trebuie să arate
o poezie cu un cal şi o căruţă în ea

miercuri, 8 mai 2013

scurtă istorie despre un rege fără coroană



în acestă seară a avut loc un eveniment politic
de o importanţă absolut mondială
în curtea unei cârciumi jegoase
denumită, ironic, ”Café Bar” –
(deoarece nu servesc deloc cafea) -
dintr-un cartier mărginaş al bătrânului meu oraş


acolo, un bătrânel înalt şi uscăţiv
s-a îmbătat crunt şi s-a încoronat
cu de la sine putere
rege unic
dar fără coroană
al acestei terase murdare –
lucru care, în mod evident
nu putea rămâne fără consecinţe
în desfăşurarea istorică ulterioară


în scurt timp, a urmat o lovitură violentă de stat
în urma căreia bătrânul rege fără coroană
a fost detronat
ca urmare a primei sale decizii regale
şi uşor jucăuşe
de a închide, spontan şi contra voinţei populare
porţile noii sale împărăţii
în faţa clienţilor terasei în cauză –
apoi, a fost alungat cu câţiva pumni în cap
acompaniaţi de numeroase picioare în fund
de către un barman, de asemenea, destul de beat
şi iritat de această nouă conducere monarhică


toate aceste evenimente politice
de o covârşitoare importanţă istorică pentru întregul mapamond
au avut loc în timp ce îmi beam liniştit
cea de-a doua bere neumarkt
la o masă din apropiere
şi înregistram febril cele petrecute
pe spatele unei hârtii oficiale de serviciu
pentru a nu se pierde nimic din proaspetele întâmplări
pentru posteritate

vineri, 1 martie 2013

viaţa mea este un film porno



viaţa mea este un lung film porno
în care mă văd nevoit, fără voia mea
să veghez, zi de zi
la nesfârşit
nebuniile acestei lumi


dimineţile mele sunt un episod porno
în care merg prin spitale
şi urmăresc, nedumerit
cum un copil bolnav
de doi ani
este atât de supărat pe ce i se întâmplă
încât, pământiu la chip
îmi arată, insistent, cu degetul lui mic
un neon din tavanul alb imaculat
al spitalului de pediatrie
fiindcă nu reuşeşte să înţeleagă
ce vor toţi oamenii ăştia din jur
de la el
şi nu-l lasă în pace
să-şi trăiască visul său
de copil


amiezile mele au devenit o sursă
de plictiseală porno cruntă
când îmi fac datoria zilnică de curvă
în faţa unor oameni încântaţi la culme
de felul în care îmi vând sufletul


serile mele se derulează, întotdeauna
conform aceluiaşi scenariu porno
în care îmi beau minţile fără ezitare -
şi, plin de amărăciune
fac, câteodată, sex animalic
care e atât de intens şi brutal
încât opreşte timpul în loc
prin băile mizerabile de femei
din cârciumile oraşului meu


nopţile mele cred că sunt cele mai porno
când cele mai ascunse frici pe care le am
se trezesc furioase
şi mă torturează în vis
ore întregi
lăsându-mă, transpirat şi epuizat
următoarei dimineţi porno


viaţa mea este un lung scenariu porno
pe care nici măcar nu am vrut să-l scriu azi-noapte
fiind preocupat să văd
daca îi supravieţuiesc mai întâi
însă care ar trebui, sincer
să primească, cât mai curând posibil
premiul cel mare
al festivalului de la cannes
pentru toată nenorocita asta de tristeţe porno
din ea

sâmbătă, 16 februarie 2013

poem despre inutilitatea verbului a fi



este cumplită lipsa de sensibilitate
a celor din jur
în momentul în care s-a plictisit însăşi existenţa
de tine

cele mai greu de supravieţuit zile
sunt cele de duminică
în special după-amiezile
când timpii morţi
sunt extraordinar de insuportabili
mai ales dacă ai pe cineva lângă tine
care-ţi calculează fiecare secundă de inactivitate

te simţi hăituit
agasat
obligat să exişti.
în cele din urmă
iritat excesiv de privirile celorlalţi
cedezi
şi începi să trăieşti

curând, ajungi să urăşti
mediocritatea celor din preajma ta
golul acţiunilor tale
inconsistenţa vieţii
şi se naşte în tine, invariabil
o nostalgie dureroasă
a singurătăţii
a morţii
a non-existenţei

vrei să ajungi mai repede acasă
să stingi toate luminile
televizorul
calculatorul
să nu mai auzi nici o voce
să te ascunzi sub pat
în întuneric
să nu te găsească nimeni -
un mormânt provizoriu împotriva durerii
a urâtului
şi a inutilităţii
verbului a fi

duminică, 10 februarie 2013

burano este un tablou


                 lui Marius Preda, care a fost, de asemenea, o casă în Burano

pe o micuţă insulă veneţiană
din nordul italiei
în urmă cu 5 secole
a avut loc o explozie
de culoare
care a transformat instantaneu acest loc
într-un tablou

fiecare casă
are acum
o viaţă
şi o culoare
proprie:
galben
crem
maro
portocaliu
mov
roşu închis ţipător
verde
roz
albastru de azur...

în mijlocul lor,
parcă ezitând în alegerea centrului de greutate,
domină, oarecum stingher
un turn uriaş
de cărămidă roşie
înclinat uşor
spre evul mediu

aici, jos
în marginea ramei şi a lumii
am fost şi eu, pentru un timp
o casă violet

sâmbătă, 2 februarie 2013

dumnezeu este o poveste nou-nouţă



într-o după-amiază, cu câţiva ani în urmă
pierdut într-o bibliotecă a marelui oraş
mă uitam, stupefiat
în faţa raftului cu noile apariţii
la o ultimă ediţie a bibliei
încadrată, în mod curios, între o antologie de povestiri erotice
şi două biografii ale lui barack obama

m-a pufnit râsul...

probabil o ironie a unui funcţionar de bibliotecă plictisit
ori prea zelos în credinţa sa
de a convinge vreun cititor naiv
venit dintr-o altă lume
că dumnezeu este o poveste nou-nouţă
cu personaje noi
şi o intrigă adaptată natural secolului 21
 

miercuri, 23 ianuarie 2013

azi–noapte am visat poemul perfect



azi–noapte am visat poemul perfect.

n-am mai avut niciodată acest sentiment de perfecţiune
de când scriu
care m-a şi trezit deodată
în miez de noapte
când mi-am jurat, pe jumătate adormit
să-l pun pe hârtie
în forma sa pură
dimineaţa următoare

este un poem absolut obişnuit
despre viaţa ta postmodernă, cititorule
ca mai toate poemele mele, de altfel
despre traficul nebun al oraşului tău
în care, dacă te opreşti un moment
eşti călcat instantaneu în picioare

este un poem despre nevoia ta tot mai acută de însingurare
şi despre durerea ta surdă şi impotentă
fiindcă soţia te-a părăsit recent
căci nu o mai făceai fericită.
mai are în el şi nodulul pe care ţi l-ai descoperit la subsuoară
acum o lună, în baie
şi te temi că ai avea cancer
dar ţi-e prea frică sa mergi la un specialist

dar se face că acest poem perfect
are ceva mai mult faţă de celelalte.
are un alt poem în interiorul său
în care este închis regretul meu adânc
că nu voi putea vreodată să scriu
poemul perfect de azi-noapte.

azi–noapte am visat, totuşi, poemul perfect.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

pupa russa


în trenul interegio 1652
bacău - bucureşti nord
în vagonul 3
locul 48
am aflat astăzi despre supraveghetoarea pedofilă Brunhilde
ce a violat-o pasional
pe tânăra ţărăncuţă sălbatică Leontina
nou-venita cu ochii mari şi verzi
şi cu fund obraznic de nimfomană
în sala de meditaţii a internatului S


respectivul viol s-a petrecut
la pagina 23 a scandalosului roman al lui Gheorghe Crăciun,
Pupa Russa,
şi a durat aproximativ 3 sferturi de pagină
însă de o intensitate dezarmantă
care s-a şi materializat de altfel
într-o erecţie în spaţiul public
din partea subsemnatului


copleşit fiind de admiraţie faţă de talentul descriptiv al autorului
redau infama întâmplare mai jos
fapt ce va indigna cu siguranţă
pe unii cititori - iubitori de frumos


aşadar, braţele dolofane şi electrice ale blondei pedagoge Brunhilde,
cameristă medievală a tuturor halucinaţiilor mele carnale,
o cuprinseră pe Leontina într-o îmbrăţişare hulpavă
iar limba sa violetă şi buburoasă îi înfăşură umerii, gâtul,
bărbia şi delicatele inflorescenţe ale sânilor


din pielea unită şi îmbăloşată de plăcere a celor două femei
se născu o femeie-vampir
o singură fiinţă
ce-şi jupui frenetic propria epidermă
înfundându-şi obrajii în părul pubian
lăsând dâre de salivă pe genunchii delicaţi
lingând epuizată, tremurând
degetele de la picioare, călcâiele, gleznele
până când mângâierile şi săruturile ei căzură direct
pe ţesuturile trupului său dinăuntru
şi totul se transformă într-o durere intensă, voluptuoasă
pe care este imposibil să o mai uiţi vreodată


undeva, pe lângă adjud
am aflat că Leontina,
devenită între timp o curviştină de lux,
specializată în perversiuni sexuale de tot felul
la pagina 24 a romanului,
nu a regăsit niciodată de-a lungul vieţii ei
acea senzaţie halucinantă de plăcere
cu un bărbat