tristețea mea de
joi seara
mi-a intrat adânc
în măduva oaselor
de prea mult timp
-
o simt în fiecare
dimineață
când mă trezesc
și apoi în
fiecare seară
când mă chinui să
adorm
tristețea mea de joi seara
nu este nici
măcar
a mea
este tristețea
omului
postmodern
de pretutindeni
pe care o aud
o simt
o simt
și o miros
în orice atom de
materie
și particulă de
praf
oriunde fug prin
lume
încercând să tot scap
de ea
atât de plictisit
din cauza rutinei
a alergăturii
și al inutilului
instalat implacabil
în cele mai
mărunte
lucruri pe care
le fac
și chinuit să țin pasul
cu ritmul tot mai rapid
al acestui secol
minune
în care unii zic
că sunt norocos
să exist
sunt nevoit să mă
întorc
zi de zi
la nenorocita mea
de tristețe
de joi seara
care nici măcar
nu este a mea
