luni, 6 ianuarie 2020

jurnalul unui poet incapabil de a mai scrie poezie (V)


Azi noapte, târziu, a mai apărut un cititor al jurnalului. O fostă iubită, mi-a scris aseară, dar eram prea beat să îi răspund. Nici nu am de gând să-i răspund. De fapt, e impropriu spus o iubită. E o femeie cu care am făcut sex ocazional de câteva ori, acum câțiva ani. N. era prietena cea mai bună a viitoarei neveste a unui prieten bun de-al meu, care a avut ideea genială să ne cupleze. Am mers, toți, un weekend la o cabană undeva prin Vrancea, unde am cunoscut-o prima oară. După acel weekend, am continuat să vorbim și eu i-am spus că îmi place de ea, dar nu vreau să fiu într-o relație în acel moment. I-am mai zis că îmi lipsește partea sexuală a unei relații și dacă este disponibilă pentru asta, mi-ar plăcea să ne vedem. Discursul meu sincer nu a speriat-o sau indignat-o, așa că am început să ne vedem aproape săptămânal și să stăm împreună o noapte la un hotel sau pensiune prin Bacău, unde făceam sex de 3-4 ori și beam mult. Mai exact, eu eram cu băutul, mă pricep bine de tot la asta și la relații ocazionale.

După mai multe întâlniri, poate 6, poate mai multe în acea vară, N. a început să emită pretenții de o relație cu mine, să ieșim și ziua, să mergem la plimbare, la un film etc. Eu i-am replicat că nu ăsta a fost contractul verbal inițial dintre noi, așa că a început să fie foarte agresivă verbal cu mine, să mă înjure și să mă facă în toate felurile, apoi a mutat scandalul la logodnica prietenului meu, făcându-mă porc, bețiv, un nenorocit....e foarte vocală și stridentă lingvistic când e nervoasă. Nunta prietenului meu urma să fie în câteva luni, eu trebuia să fiu cavaler și ea domnișoara de onoare. Măcinată de o furie imensă, pe care nu a mai putut-o stăpâni, poate că nici nu a încercat, și-a băgat picioarele în ea de nuntă, nu a mai venit și a încetat cu totul relația de prietenie cu nevasta prietenului meu, ca răzbunare față de mine și de situație. Ei doi nu s-au supărat pe mine, ci pe ea, fiindcă a ales să abordeze în maniera asta ceea ce a fost ”relația noastră”. Însă nevasta lui nu a mai încercat, de atunci, să-mi mai aranjeze întâlniri, bănuiesc că nu mai are prietene de aruncat din viața ei.

Acum, N. e plecată în Anglia, la muncă. Uneori, la câteva luni, îmi mai scrie pe facebook, când își aduce aminte de mine și își consumă vitriolul acumulat din viața ei pe furia veche pe mine, spunându-mi cuvinte grele, că mă urăște și vrea să mă vadă mort, ba că poeziile mele put, ori că sunt un puroi otrăvit, am o grămadă de monologuri de-ale ei martore pe mess. M-a blocat și deblocat de nu mai știu câte ori pe Facebook, totdeauna îmi spune când face asta....eu nu mă implic deloc în dansul ăsta psihotic al ei. Am încetat să-i mai răspund de câțiva ani, e greu să țin pasul cu ea la astfel de conversații și o las să-și vadă de treabă. Sunt mulțumit de faptul că îmi scrie și dă tot ce e mai rău din ea afară, în monologurile ei grele pe chat-ul meu, e mai bine decât să o găsesc în fața ușii într-o zi, cu un cuțit în mână, pregătit special pentru mine.

Aseară mi-a scris să-mi spună că a început să-mi citească mizeriile de postări de jurnal și de ce nu mă mișc mai repede cu scrisul, că nu mai are ce să citească. Încă un cititor mulțumit, mi-am zis! Așa că mă opresc aici în seara asta și o să-i închin această zi de jurnal de poet incapabil să mai scrie poezie lui N., în amintirea nopților noastre electrizante de sex și băutură, în care, deși am respectat înțelegerea noastră inițială, poate prea la literă, mai cred că am fost rău și indiferent față de tine și de demonii din mintea ta - sper ca, într-o zi, să-ți scriu o poezie.

Niciun comentariu: