sâmbătă, 22 decembrie 2012
sunt o curvă bătrână a secolului 21
sunt o maşină meschină de făcut bani
îmi unduiesc fundul contra cost în fiecare zi
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet
sunt o curvă bătrână
a secolului 21
cu o doză goală de bere acolo unde aveam odinioară inima
cred însă că sunt o curvă ieftină
fiindcă îmi vând sufletul trist pe câţiva bănuţi
de fiecare dată
cu toate acestea, bântui ne-ncetat străzile oraşului meu fără suflet
până târziu în noapte
în timp ce otrava urbană picură uşor în venele mele obosite
nici măcar nu am timp să-mi scriu poemul
câteodată mă gândesc la un vers sau două
la orele mici ale dimineţii
când îmi târăsc cu greutate trupul către serviciu
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet
joi, 1 noiembrie 2012
eu mă piş direct pe odorizantul din veceu
Lui Florin Ruşanu, omul cu ideea
una din marile plăceri pe care le am în această viaţă
este să mă piş.
nu am fost niciodată pretenţios
faţă de locul de pişare.
mă piş relaxat
şi fără nicio discriminare
acasă
la prieteni
în veceurile murdare ale crâşmelor pe care le frecventez
la Casa de Asigurări de Sănătate Bacău -
dacă îmi dă tipa de la ghişeu cheia de la buda lor privată -
dacă îmi dă tipa de la ghişeu cheia de la buda lor privată -
pe la multele mele locuri de muncă
în trenul de Bucureşti
sau pe colţul vreunui bloc
uneori, înainte să mă piş
aleg câte o temă importantă de gândire
cum ar fi alegerile parlamentare democratice
de pe 9 decembrie
şi cu cine să votez de data asta.
atunci, încerc din răsputeri
atunci, încerc din răsputeri
să amân finalul iminent al pişării
ca să-mi ofer suficient timp de gândire.
niciodată nu reuşesc să-i dau totuşi de capăt problemei
dovadă e faptul că n-am mai fost la vot de vreo 10 ani.
trebuie să mărturisesc totuşi
că lucrul care mă atrage însă cel mai mult la această activitate
că lucrul care mă atrage însă cel mai mult la această activitate
şi care-mi oferă cele mai profunde satisfacţii
este să mă piş direct pe odorizantul din veceu.
sâmbătă, 6 octombrie 2012
o jumătate de lună
o jumătate de lună
mai multe stele, răspândite haotic pe cer
mă miră
pe ritmuri calme de jazz american
încercat de un sentiment de bine
în fotoliul meu leneş din balcon
mă uit curios la viaţa nocturnă din jur
de parcă aş privi-o pentru întâia oară
în timp ce o pisică neagră se prelinge, mulţumită
pe sub masă, în camera de alături
apoi mă enervez pe ţigara mea de foi
care se tot încăpăţânează să se stingă
fiindcă uit să mai trag din ea
din ce în ce mai mirat de viaţa nocturnă
şi liniştită de la fereastra balconului meu
vineri, 3 august 2012
nebunia tocmai a început
nebunia tocmai a început
a apărut în viscerele mele
frumoasă şi crudă
în timp ce, mahmur, fumam o ţigară
şi mă jucam cu busola mea verde
am întâmpinat-o cu emoţie
cu frică
cu tandreţe
i-am oferit în dar o crizantemă olandeză
apoi mi-am turnat un pahar mare de whiskey
şi am lăsat-o să mă cuprindă în braţele ei
în timp ce ascultam un marş macabru de chopin
sper ca atunci când o să termine cu mine
să-mi lase doar puterea să ajung până dimineaţă
nebunia tocmai a început
sâmbătă, 28 aprilie 2012
în această seară l-am văzut pe artist îmbătrânind
în această seară l-am văzut pe artistul
ce poartă o pălărie din secolul trecut
îmbătrânind
singur cu muzica sa
pe scena înaltă a cârciumii din centru
înconjurat de mulţimea de fani -
care-l priveau cu admiraţie şi recunoştinţă
fiindcă vorbea din nou despre tinereţea lor -
artistul a cântat melancolic două poezii de bacovia
care mi-au intrat adânc în suflet
apoi s-a închinat umil la public
şi
printr-un truc magic
a dispărut jucăuş
printre perdelele verzi din spatele său
miercuri, 18 aprilie 2012
sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute
dacă eşti nevoit să trăieşti otrăvurile acestei lumi
nu mai veni la mine
eu nu sunt otravă
sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute
un lucru este sigur:
nu mă poţi avea şi să mai scrii în acelaşi timp -
cu mine trebuie să vorbeşti când ai nevoie
cu mine şi doar cu mine
nu eşti în stare de nimic frumos şi bun
rămâi singur, cu textele tale împuţite
şi cu cei care te încurajează să le etalezi neruşinat -
eu m-am săturat să-mi mănânci zilele cu ele
tot ce ai făcut pentru mine
e să-mi ieşi cu pula în faţă
să mă fuţi
şi-apoi să mă îngrămădeşti într-o poezie
de ce nu spui nimic, egocentric nenorocit
ai uitat că trebuie să mă asculţi toată noaptea?
duminică, 8 aprilie 2012
azi scriu un poem despre tristeţe
...........................................................................................................
azi scriu un poem despre tristeţe
mi-a năvălit în inimă mai devreme
şi nu mă lasă să dorm nici măcar acum
târziu înspre dimineaţă
azi scriu un poem de dragoste
ţi-l datorez de mult timp, iubita mea de ieri
de astăzi
şi de mâine
aşa că îl compun în noaptea asta
obosit
trist
şi foarte îndrăgostit de tine
azi scriu un poem despre acest poem
este unul scurt
dar îmi vine din ce în ce mai greu
să-i mai găsesc câte un cuvânt -
stau de aproape o oră
şi mă gândesc în zadar la o încheiere bună pentru el
azi scriu un poem despre tristeţe
mi-a năvălit în inimă mai devreme
şi nu mă lasă să dorm nici măcar acum
târziu înspre dimineaţă
azi scriu un poem de dragoste
ţi-l datorez de mult timp, iubita mea de ieri
de astăzi
şi de mâine
aşa că îl compun în noaptea asta
obosit
trist
şi foarte îndrăgostit de tine
azi scriu un poem despre acest poem
este unul scurt
dar îmi vine din ce în ce mai greu
să-i mai găsesc câte un cuvânt -
stau de aproape o oră
şi mă gândesc în zadar la o încheiere bună pentru el
vineri, 24 februarie 2012
dulapul cu sex
dulapul cu sex e un loc plin de dramatism postmodern
din sufrageria mea
în care, dacă te grăbeşti, mai poţi găsi
amintirea unei curve reformate temporar
în dulapul cu sex
de-i vei deschide uşa
o carcasă cu ţâţe, cur şi atitudine din abundenţă
va plânge zgomotos
când îţi desfaci o sticlă nouă de whiskey -
îi este prea teamă că o să-ţi crape ficatul curând -
şi va emite numeroase judecăţi de valoare
despre ultimele filme de artă asiatice şi fotbalul spaniol
în timp ce bei şi te prefaci că asculţi tot ce spune
preocupat doar de paharul tău
şi de următorul futai
în dulapul cu sex vei fi întotdeauna la adăpost de intemperii
şi de privirile dezaprobatoare ale vânzătoarei de la magazinul din cartier
pe când îţi faci runda zilnică după ţigări şi ceva de băut
momentan
în dulapul cu sex miroase puternic a spermă
a tristeţe
mântuire
şi a vin de butuc
luni, 13 februarie 2012
spectacol de iarnă
..........................................................................................................
tot ce am văzut în această iarnă friguroasă
au fost nişte ciori înfometate -
supravieţuitoarele perfecte ale orânduirii umane
una dintre ele mânca lacom ieri
dintr-o bucată îngheţată de pâine
pe o creangă şubredă în copacul din faţa blocului meu
iar alta o pândea nerăbdătoare
ciugulind resturile care-i cădeau pradă
apoi am zărit grupul de ciori care zbura în jurul festinului
una dintre ele, mai îndrăzneaţă,
s-a repezit şi a dezechilibrat-o pe învingătoare -
coltucul de pâine s-a prăbuşit în zăpada îngheţată
şi mi s-a făcut frig
imediat, toate ciorile pretendente s-au năpustit flămânde
asupra comorii din zăpadă
şi am plecat,
plictisit de spectacolul vieţii,
să mă culc.
tot ce am văzut în această iarnă friguroasă
au fost nişte ciori înfometate -
supravieţuitoarele perfecte ale orânduirii umane
una dintre ele mânca lacom ieri
dintr-o bucată îngheţată de pâine
pe o creangă şubredă în copacul din faţa blocului meu
iar alta o pândea nerăbdătoare
ciugulind resturile care-i cădeau pradă
apoi am zărit grupul de ciori care zbura în jurul festinului
una dintre ele, mai îndrăzneaţă,
s-a repezit şi a dezechilibrat-o pe învingătoare -
coltucul de pâine s-a prăbuşit în zăpada îngheţată
şi mi s-a făcut frig
imediat, toate ciorile pretendente s-au năpustit flămânde
asupra comorii din zăpadă
şi am plecat,
plictisit de spectacolul vieţii,
să mă culc.
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
orice om este un cântec fără rimă
..........................................................................................................
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
orice om este un cântec fără rimă
strident
cu multe dezacorduri
în care este vorba de frică
nebunie
moarte
şi de o poveste de dragoste
care nu se sfârşeşte niciodată
orice om este o piesă lungă de teatru
al cărei regizor dirijează fără noimă
iar actorii sunt caricaturi îngroşate la absurd
ale spectatorilor trişti din piaţa publică
orice om este un monstru urban rătăcitor
care mănâncă
bea
se fute
votează
stă la coadă la Impozite şi taxe
visează
plânge
râde
şi apoi moare
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
orice om este un cântec fără rimă
strident
cu multe dezacorduri
în care este vorba de frică
nebunie
moarte
şi de o poveste de dragoste
care nu se sfârşeşte niciodată
orice om este o piesă lungă de teatru
al cărei regizor dirijează fără noimă
iar actorii sunt caricaturi îngroşate la absurd
ale spectatorilor trişti din piaţa publică
orice om este un monstru urban rătăcitor
care mănâncă
bea
se fute
votează
stă la coadă la Impozite şi taxe
visează
plânge
râde
şi apoi moare
vineri, 6 ianuarie 2012
epitaf pentru anii douăzeci
.........................................................................................................
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine
devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am dispreţuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei
ca să pot supravieţui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghiţind somnifere şi îmbătându-mă crunt de câte ori am putut
am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învăţând la şcoli alese
şi citind, haotic şi plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână
apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învăţat şi am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci
mi-am petrecut o bună parte a anilor mei douăzeci
consumând, fără discriminare, haşiş
şi marijuana
pe unde am apucat
în ultima parte a anilor mei douăzeci
am fost îndrăgostit nebuneşte de o himeră
pe care o mai visez uneori
şi mă umple de tristeţe de fiecare dată
am început prima parte a anilor mei treizeci
făcând pace cu mine -
lumea zice că e doar un firav armistiţiu care n-o să dureze prea mult
acum îmi petrec prima parte a anilor mei treizeci
muncind până la epuizare
şi îmbătându-mă de câte ori pot
îmi mai petrec prima parte a anilor mei treizeci
mergând la prostituate o dată pe săptămână
şi scriind câte două poezii pe lună
cu o regularitate de ceas helvetic
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine
devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am dispreţuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei
ca să pot supravieţui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghiţind somnifere şi îmbătându-mă crunt de câte ori am putut
am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învăţând la şcoli alese
şi citind, haotic şi plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână
apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învăţat şi am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci
mi-am petrecut o bună parte a anilor mei douăzeci
consumând, fără discriminare, haşiş
şi marijuana
pe unde am apucat
în ultima parte a anilor mei douăzeci
am fost îndrăgostit nebuneşte de o himeră
pe care o mai visez uneori
şi mă umple de tristeţe de fiecare dată
am început prima parte a anilor mei treizeci
făcând pace cu mine -
lumea zice că e doar un firav armistiţiu care n-o să dureze prea mult
acum îmi petrec prima parte a anilor mei treizeci
muncind până la epuizare
şi îmbătându-mă de câte ori pot
îmi mai petrec prima parte a anilor mei treizeci
mergând la prostituate o dată pe săptămână
şi scriind câte două poezii pe lună
cu o regularitate de ceas helvetic
joi, 5 ianuarie 2012
l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj
.........................................................................................................
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
I
l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj
şi am pornit în călătorie spre vechea mănăstire din nordul moldovei
II
sătul de prea mult bine contemporan
şi sâcâit de amintirea unui straniu vis premonitoriu
plecasem ieri la pândă, în faţa falnicei catedrale ortodoxe a oraşului
după fiul lui dumnezeu
când, spre uluirea mea, acesta apăru printre uşile grele ale catedralei
m-am apropiat cu evlavie de el
şi l-am prins strâns de mijloc
un pic surprins, cristos se uită cu dragoste în ochii mei -
cred că avea şi bucurie în privirea lui
de parcă m-ar fi aşteptat de o veşnicie -
l-am sărutat violent pe buzele învineţite de frig
apoi, cu o singură mişcare generoasă
i-am spintecat gâtlejul de la un capăt la altul
III
acum stau întins în patul meu vechi -
dezorientat şi speriat de ce-am făcut -
şi încerc să alung valurile de panică
la gândul că l-am asasinat mai devreme pe blajinul fiu al lui dumnezeu
geanta mea roşie de voiaj e deja pregătită lângă uşă
plină ochi cu membrele ordonat tranşate ale vedetei mele divine:
capul, picioarele şi torsul abia au încăput în nava principală a genţii
iar mâinile au intrat cu greu în buzunarul din faţă
IV
sunt aproape convins că oamenii lui dumnezeu în negru
de la vechea mănăstire din nordul ţării
vor şti ce să facă mai departe cu rămăşiţele lui cristos
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
I
l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj
şi am pornit în călătorie spre vechea mănăstire din nordul moldovei
II
sătul de prea mult bine contemporan
şi sâcâit de amintirea unui straniu vis premonitoriu
plecasem ieri la pândă, în faţa falnicei catedrale ortodoxe a oraşului
după fiul lui dumnezeu
când, spre uluirea mea, acesta apăru printre uşile grele ale catedralei
m-am apropiat cu evlavie de el
şi l-am prins strâns de mijloc
un pic surprins, cristos se uită cu dragoste în ochii mei -
cred că avea şi bucurie în privirea lui
de parcă m-ar fi aşteptat de o veşnicie -
l-am sărutat violent pe buzele învineţite de frig
apoi, cu o singură mişcare generoasă
i-am spintecat gâtlejul de la un capăt la altul
III
acum stau întins în patul meu vechi -
dezorientat şi speriat de ce-am făcut -
şi încerc să alung valurile de panică
la gândul că l-am asasinat mai devreme pe blajinul fiu al lui dumnezeu
geanta mea roşie de voiaj e deja pregătită lângă uşă
plină ochi cu membrele ordonat tranşate ale vedetei mele divine:
capul, picioarele şi torsul abia au încăput în nava principală a genţii
iar mâinile au intrat cu greu în buzunarul din faţă
IV
sunt aproape convins că oamenii lui dumnezeu în negru
de la vechea mănăstire din nordul ţării
vor şti ce să facă mai departe cu rămăşiţele lui cristos
miercuri, 4 ianuarie 2012
în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
.........................................................................................................
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
în oraşul de provincie cu două catedrale falnice
erectate nemilos chiar în inima lui
oamenii se târâie, abrutizaţi de soare,
pe asfaltul moale
transpirându-şi în tăcere vieţile goale
pe strada principală
în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf -
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi câţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric
şi mănâncă popcorn din pungile jumbo size
în oraşul de provincie o pisică tărcată
se furişează pe lângă zidul crăpat
al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele
şi burta îi e lipită de şira spinării -
doar foamea i se mai vede
în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi
în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane, în blocurile coşcovite
în magazinele de haine second-hand
şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite
în oraşul de provincie uitat de toţi zeii
şi demonii creştinătăţii
în care visele au murit de mult
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile
să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
în oraşul de provincie cu două catedrale falnice
erectate nemilos chiar în inima lui
oamenii se târâie, abrutizaţi de soare,
pe asfaltul moale
transpirându-şi în tăcere vieţile goale
pe strada principală
în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf -
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi câţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric
şi mănâncă popcorn din pungile jumbo size
în oraşul de provincie o pisică tărcată
se furişează pe lângă zidul crăpat
al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele
şi burta îi e lipită de şira spinării -
doar foamea i se mai vede
în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi
în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane, în blocurile coşcovite
în magazinele de haine second-hand
şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite
în oraşul de provincie uitat de toţi zeii
şi demonii creştinătăţii
în care visele au murit de mult
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile
să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare
marți, 3 ianuarie 2012
în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale
.........................................................................................................
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
hai să te fac un barbut
şi-apoi, cu timiditate
să-ţi fac propuneri sexuale neobrăzate
dup-aia hai să mergem la hipodrom
să ne uităm cum transpiră de zor caii
alergând cu înverşunare
şi să pierdem vremea jucând la pariuri
când o să fim prea plictisiţi de curse
hai să te duc la baia cârciumii din hipodrom
şi să-ţi ling pizda tânără -
până ce, sătulă, o să-mi dai un şut peste moacă
să mă car din ea
hai să fim pesimişti când ne întoarcem acasă
să stăm în pat şi să fumăm
ascultând zgomotele stranii ale oraşului
în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale
beat
obosit să-ţi mai răspund la întrebări existenţiale
tânjind după întuneric
şi singurătate
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
hai să te fac un barbut
şi-apoi, cu timiditate
să-ţi fac propuneri sexuale neobrăzate
dup-aia hai să mergem la hipodrom
să ne uităm cum transpiră de zor caii
alergând cu înverşunare
şi să pierdem vremea jucând la pariuri
când o să fim prea plictisiţi de curse
hai să te duc la baia cârciumii din hipodrom
şi să-ţi ling pizda tânără -
până ce, sătulă, o să-mi dai un şut peste moacă
să mă car din ea
hai să fim pesimişti când ne întoarcem acasă
să stăm în pat şi să fumăm
ascultând zgomotele stranii ale oraşului
în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale
beat
obosit să-ţi mai răspund la întrebări existenţiale
tânjind după întuneric
şi singurătate
luni, 2 ianuarie 2012
sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy
.........................................................................................................
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
sunt un ecou fabulos
al minţii tale!
sunt zumzetul oraşului tău
supra-aglomerat
sunt furia ta de dimineaţă când te trezeşti
sunt scrâşnetul asfaltului obosit al conştiinţei tale
sunt îndrăzneţ şi la modă
sunt bio-degradabil -
deci adaptat nevoilor mediului tău-
sunt cool şi, astfel, protejat împotriva bolilor venerice
sunt moş crăciunul pervers al visurilor tale.
sunt fanul filmelor cu jay şi silent bob
şi al băutului de bere la prima oră a dimineţii.
sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy
pe care vreau s-o ling acum
şi-apoi în care să-mi instalez pula cu plăcere
şi adoraţie
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
sunt un ecou fabulos
al minţii tale!
sunt zumzetul oraşului tău
supra-aglomerat
sunt furia ta de dimineaţă când te trezeşti
sunt scrâşnetul asfaltului obosit al conştiinţei tale
sunt îndrăzneţ şi la modă
sunt bio-degradabil -
deci adaptat nevoilor mediului tău-
sunt cool şi, astfel, protejat împotriva bolilor venerice
sunt moş crăciunul pervers al visurilor tale.
sunt fanul filmelor cu jay şi silent bob
şi al băutului de bere la prima oră a dimineţii.
sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy
pe care vreau s-o ling acum
şi-apoi în care să-mi instalez pula cu plăcere
şi adoraţie
duminică, 1 ianuarie 2012
înregistrare post-apocaliptică
.........................................................................................................
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
I
în data de 26 mai 2009, la 5.42 dimineaţa ora româniei
a fost raportată o lumină puternică dinspre vest
aceasta a strălucit intens doar câteva secunde
dar a fost zărită de la zeci de kilometri depărtare
se spune că sursa luminii fusese declanşată cu şapte ore înainte
de pe un alt meridian al planetei
câteva clipe mai târziu s-a auzit un zgomot asurzitor -
ca un tunet răguşit -
urmat imediat de o explozie fantastică
care a sfâşiat planeta în sute de miliarde de fărâme în spaţiu
II
34 de minute mai încolo, singurul supravieţuitor al exploziei -
chinuit de o durere incredibilă de cap -
se trezi din somn
se dădu cu greu jos din pat
se duse la baie - unde se masturbă -
auzise el odată că asta ajută sigur dacă eşti mahmur -
se spălă pe mâini
apoi ieşi la o ţigară pe balcon.
acolo văzu - de la înălţimea etajului 4 -
că lumea fusese distrusă complet în timp ce el dormea
iniţial s-a bucurat -
asta însemna că nu mai trebuia să se prezinte la serviciu peste aproximativ 2 ore -
liceul său, cel mai probabil, fusese pulverizat de suflul exploziei
termină ţigara
şi vru să stingă chiştocul în cutia de conserve de tomate turceşti de lângă el - marca "Burcu Domates Salcasi"
pe jumătate umplută de resturi de ţigară, chibrite arse şi flegmă galbenă de fumător
dar se uită, curios, încă o dată pe geamul balconului
în golul imens al universului
şi se gândi că protejarea mediului
nu mai este acum o problemă stringentă a omenirii -
aşadar, cu un zvâcnet scurt al arătătorului, aruncă chiştocul încă arzând
în spaţiu
III
câteva minute mai târziu -
deranjat de o lumină intermitentă
emisă de telefonul său nokia 1680 -
probabil alerta de mesaje noi -
bărbatul îşi verifică mobilul
şi astfel află motivul extincţiei rasei umane
sms-ul, trimis de fosta lui logodnică -
un lider terorist internaţional incognito,
după cum o suspecta el -
la 5.41 a.m. ora româniei
spunea următoarele:
"I had to do something to get some control on my life back
so i sent this nuclear bomb directly to you
to make sure you asshole do not survive."
IV
supravieţuitorul îşi turnă un pahar de bere rece
pe care îl sorbi cu poftă
şi plescăi zgomotos în liniştea încremenită a cosmosului
după care se întinse în pat
şi adormi aproape imediat
din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012
I
în data de 26 mai 2009, la 5.42 dimineaţa ora româniei
a fost raportată o lumină puternică dinspre vest
aceasta a strălucit intens doar câteva secunde
dar a fost zărită de la zeci de kilometri depărtare
se spune că sursa luminii fusese declanşată cu şapte ore înainte
de pe un alt meridian al planetei
câteva clipe mai târziu s-a auzit un zgomot asurzitor -
ca un tunet răguşit -
urmat imediat de o explozie fantastică
care a sfâşiat planeta în sute de miliarde de fărâme în spaţiu
II
34 de minute mai încolo, singurul supravieţuitor al exploziei -
chinuit de o durere incredibilă de cap -
se trezi din somn
se dădu cu greu jos din pat
se duse la baie - unde se masturbă -
auzise el odată că asta ajută sigur dacă eşti mahmur -
se spălă pe mâini
apoi ieşi la o ţigară pe balcon.
acolo văzu - de la înălţimea etajului 4 -
că lumea fusese distrusă complet în timp ce el dormea
iniţial s-a bucurat -
asta însemna că nu mai trebuia să se prezinte la serviciu peste aproximativ 2 ore -
liceul său, cel mai probabil, fusese pulverizat de suflul exploziei
termină ţigara
şi vru să stingă chiştocul în cutia de conserve de tomate turceşti de lângă el - marca "Burcu Domates Salcasi"
pe jumătate umplută de resturi de ţigară, chibrite arse şi flegmă galbenă de fumător
dar se uită, curios, încă o dată pe geamul balconului
în golul imens al universului
şi se gândi că protejarea mediului
nu mai este acum o problemă stringentă a omenirii -
aşadar, cu un zvâcnet scurt al arătătorului, aruncă chiştocul încă arzând
în spaţiu
III
câteva minute mai târziu -
deranjat de o lumină intermitentă
emisă de telefonul său nokia 1680 -
probabil alerta de mesaje noi -
bărbatul îşi verifică mobilul
şi astfel află motivul extincţiei rasei umane
sms-ul, trimis de fosta lui logodnică -
un lider terorist internaţional incognito,
după cum o suspecta el -
la 5.41 a.m. ora româniei
spunea următoarele:
"I had to do something to get some control on my life back
so i sent this nuclear bomb directly to you
to make sure you asshole do not survive."
IV
supravieţuitorul îşi turnă un pahar de bere rece
pe care îl sorbi cu poftă
şi plescăi zgomotos în liniştea încremenită a cosmosului
după care se întinse în pat
şi adormi aproape imediat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)