dumnezeu e ateu

azi-dimineaţă m-am trezit mai devreme
ca să-l caut pe dumnezeu
cu toate că nu am reuşit niciodată să dau de el
până acum

dumnezeu e şi al meu
mi-am spus încrezător în gând
şi, animat de un dor profund religios,
am început să scotocesc febril prin casă după el

m-am uitat mai întâi sub pat
dar acolo n-am găsit decât mult praf
câteva şosete murdare
şi sticle goale de vin

m-am dat apoi jos din pat
ca să investighez mai departe după dumnezeu
şi, în căutarea mea, am răsturnat
câteva sticle goale de bere –

am crezut că poate e în ele
aşa că am ridicat una în dreptul ochilor
dar nu am văzut acolo decât straturi groase
de chiştoace şi scrum de ţigară

dumnezeu e şi al meu
mi-am repetat, uşor dezamăgit
şi am deschis calculatorul
cu gândul că poate dumnezeu e online la ora asta

într-un final, l-am găsit cu greu pe dumnezeu
în timp ce fumam o ţigară
şi, neştiind unde să mă mai uit după el
îl căutam în zadar prin postările prietenilor mei
de pe facebook –

era într-o baladă rock, la radio
care striga la nesfârşit, cu tristeţe:

duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!
duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!
duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!

poem despre un cal şi o căruţă

un prieten m-a rugat cu mai mult timp în urmă
să scriu o poezie care să aibă un cal şi o căruţă în ea
pentru fiica lui de doi ani
care e înnebunită după cai


luni de zile m-am tot codit să scriu acest poem
fiindcă nu am putut niciodată să compun la comandă
şi, mărturisesc cu toată ruşinea, că habar nu am să scriu
o poezie despre un cal şi o căruţă


dar, astăzi, fiica lui m-a luat la pupat de mai multe ori
cu toată prietenia pe care ţi-o poate oferi
un copil de doi ani
aşa că mi-am strâns tot curajul de poet postmodern
şi am decis să scriu acest poem
deşi, în continuare, nu am nicio idee
în plin secol XXI ultra-tehnologizat
despre cum trebuie să arate
o poezie cu un cal şi o căruţă în ea

scurtă istorie despre un rege fără coroană

în acestă seară a avut loc un eveniment politic
de o importanţă absolut mondială
în curtea unei cârciumi jegoase
denumită, ironic, ”Café Bar” –
(deoarece nu servesc deloc cafea) -
dintr-un cartier mărginaş al bătrânului meu oraş


acolo, un bătrânel înalt şi uscăţiv
s-a îmbătat crunt şi s-a încoronat
cu de la sine putere
rege unic
dar fără coroană
al acestei terase murdare –
lucru care, în mod evident
nu putea rămâne fără consecinţe
în desfăşurarea istorică ulterioară


în scurt timp, a urmat o lovitură violentă de stat
în urma căreia bătrânul rege fără coroană
a fost detronat
ca urmare a primei sale decizii regale
şi uşor jucăuşe
de a închide, spontan şi contra voinţei populare
porţile noii sale împărăţii
în faţa clienţilor terasei în cauză –
apoi, a fost alungat cu câţiva pumni în cap
acompaniaţi de numeroase picioare în fund
de către un barman, de asemenea, destul de beat
şi iritat de această nouă conducere monarhică


toate aceste evenimente politice
de o covârşitoare importanţă istorică pentru întregul mapamond
au avut loc în timp ce îmi beam liniştit
cea de-a doua bere neumarkt
la o masă din apropiere
şi înregistram febril cele petrecute
pe spatele unei hârtii oficiale de serviciu
pentru a nu se pierde nimic din proaspetele întâmplări
pentru posteritate

viaţa mea este un film porno

viaţa mea este un lung film porno
în care mă văd nevoit, fără voia mea
să veghez, zi de zi
la nesfârşit
nebuniile acestei lumi


dimineţile mele sunt un episod porno
în care merg prin spitale
şi urmăresc, nedumerit
cum un copil bolnav
de doi ani
este atât de supărat pe ce i se întâmplă
încât, pământiu la chip
îmi arată, insistent, cu degetul lui mic
un neon din tavanul alb imaculat
al spitalului de pediatrie
fiindcă nu reuşeşte să înţeleagă
ce vor toţi oamenii ăştia din jur
de la el
şi nu-l lasă în pace
să-şi trăiască visul său
de copil


amiezile mele au devenit o sursă
de plictiseală porno cruntă
când îmi fac datoria zilnică de curvă
în faţa unor oameni încântaţi la culme
de felul în care îmi vând sufletul


serile mele se derulează, întotdeauna
conform aceluiaşi scenariu porno
în care îmi beau minţile fără ezitare -
şi, plin de amărăciune
fac, câteodată, sex animalic
care e atât de intens şi brutal
încât opreşte timpul în loc
prin băile mizerabile de femei
din cârciumile oraşului meu


nopţile mele cred că sunt cele mai porno
când cele mai ascunse frici pe care le am
se trezesc furioase
şi mă torturează în vis
ore întregi
lăsându-mă, transpirat şi epuizat
următoarei dimineţi porno


viaţa mea este un lung scenariu porno
pe care nici măcar nu am vrut să-l scriu azi-noapte
fiind preocupat să văd
daca îi supravieţuiesc mai întâi
însă care ar trebui, sincer
să primească, cât mai curând posibil
premiul cel mare
al festivalului de la cannes
pentru toată nenorocita asta de tristeţe porno
din ea

poem despre inutilitatea verbului a fi

este cumplită lipsa de sensibilitate
a celor din jur
în momentul în care s-a plictisit însăşi existenţa
de tine

cele mai greu de supravieţuit zile
sunt cele de duminică
în special după-amiezile
când timpii morţi
sunt extraordinar de insuportabili
mai ales dacă ai pe cineva lângă tine
care-ţi calculează fiecare secundă de inactivitate

te simţi hăituit
agasat
obligat să exişti.
în cele din urmă
iritat excesiv de privirile celorlalţi
cedezi
şi începi să trăieşti

curând, ajungi să urăşti
mediocritatea celor din preajma ta
golul acţiunilor tale
inconsistenţa vieţii
şi se naşte în tine, invariabil
o nostalgie dureroasă
a singurătăţii
a morţii
a non-existenţei

vrei să ajungi mai repede acasă
să stingi toate luminile
televizorul
calculatorul
să nu mai auzi nici o voce
să te ascunzi sub pat
în întuneric
să nu te găsească nimeni -
un mormânt provizoriu împotriva durerii
a urâtului
şi a inutilităţii
verbului a fi

burano este un tablou

                 lui Marius Preda, care a fost, de asemenea, o casă în Burano

pe o micuţă insulă veneţiană
din nordul italiei
în urmă cu 5 secole
a avut loc o explozie
de culoare
care a transformat instantaneu acest loc
într-un tablou

fiecare casă
are acum
o viaţă
şi o culoare
proprie:
galben
crem
maro
portocaliu
mov
roşu închis ţipător
verde
roz
albastru de azur...

în mijlocul lor,
parcă ezitând în alegerea centrului de greutate,
domină, oarecum stingher
un turn uriaş
de cărămidă roşie
înclinat uşor
spre evul mediu

aici, jos
în marginea ramei şi a lumii
am fost şi eu, pentru un timp
o casă violet

dumnezeu este o poveste nou-nouţă

într-o după-amiază, cu câţiva ani în urmă
pierdut într-o bibliotecă a marelui oraş
mă uitam, stupefiat
în faţa raftului cu noile apariţii
la o ultimă ediţie a bibliei
încadrată, în mod curios, între o antologie de povestiri erotice
şi două biografii ale lui barack obama

m-a pufnit râsul...

probabil o ironie a unui funcţionar de bibliotecă plictisit
ori prea zelos în credinţa sa
de a convinge vreun cititor naiv
venit dintr-o altă lume
că dumnezeu este o poveste nou-nouţă
cu personaje noi
şi o intrigă adaptată natural secolului 21