poem despre un cal şi o căruţă

un prieten m-a rugat cu mai mult timp în urmă
să scriu o poezie care să aibă un cal şi o căruţă în ea
pentru fiica lui de doi ani
care e înnebunită după cai


luni de zile m-am tot codit să scriu acest poem
fiindcă nu am putut niciodată să compun la comandă
şi, mărturisesc cu toată ruşinea, că habar nu am să scriu
o poezie despre un cal şi o căruţă


dar, astăzi, fiica lui m-a luat la pupat de mai multe ori
cu toată prietenia pe care ţi-o poate oferi
un copil de doi ani
aşa că mi-am strâns tot curajul de poet postmodern
şi am decis să scriu acest poem
deşi, în continuare, nu am nicio idee
în plin secol XXI ultra-tehnologizat
despre cum trebuie să arate
o poezie cu un cal şi o căruţă în ea