întâlnire

te-am zărit odată

nu demult

pe când mă îndreptam

leneş

spre casă

mergeai pe partea cealaltă

a străzii

închisă în gândurile tale

atentă doar pe unde păşeai

cu mersu-ţi atât de caracteristic

mi s-a făcut dor de tine

şi am vrut să te strig -

erai atât de aproape!

însă

te aflai pe partea cealaltă

a străzii

cu rânduri după rânduri

de maşini

ce ne despărţeau -

un semafor

la câţiva paşi de mine

arăta un roşu

parcă mai violent decât de obicei

iar noi mergeam

în direcţii opuse

m-a pufnit râsul

în timp ce-mi treceau prin cap

gândurile acestea -

te-am lăsat să te îndepărtezi

şi am plecat mai departe

leneş

spre casă

nerăbdare

undeva

înspre dimineaţă

când disperarea îmi invadează

năpraznic

conştiinţa

lăsându-mă dezarticulat

încep, împotriva voinţei mele

să dau târcoale

morţii

mâinile încep să-mi tremure

ca unui drogat

îmi pierd controlul

asupra corpului

şi fumez în neştire

îngrozit

în aşteptare...

în timp ce mă uit

cum întreg universul

se prăbuşeşte violent

în jurul meu

cu o furie şi o viteză

năucitoare

o stare febrilă

de nerăbdare

creşte tot mai mare

şi mai mare

în mine

mă înghite

până devin una

cu sfârşitul

sunt un spectator

de lumi prăbuşite –

ale mele –

cărora continui să le supravieţuiesc

cu îndărătnicie

în fiecare dimineaţă

tăcere

în unele după-amiezi

când sunt copleşit

de o dorinţă aproape viscerală

să tac

umbra mea devine

mult mai coerentă

decât mine

atunci

sunt nevoit

să mă retrag

în străfundurile

fiinţei mele

cât mai adânc

în singurătate

pentru a nu face 
prea multă risipă

inutilă

de cuvinte

aşa că

în acele zile

cedez bucuros

şi îmi las umbra

să mă reprezinte

în lume

întoarcere

deodată

aerul din cameră

a încremenit

în jurul nostru.

lumea s-a oprit din trăit

timp de câteva secunde

interminabile

fără preaviz

doar noi mai existam -

observam timpul

undeva din afara lui

îl măsuram

cântăream

îl pipăiam cu dorinţă

îl blestemam cu gândurile

cumplită povară aceste secunde fără timp!

la fel de brusc

timpul

ne-a cuprins înapoi

în curgerea lui

năvalnică –

iar noi

uimiţi

dar bucuroşi de generozitatea sa

am început cu poftă

să-l trăim.

senzaţie

uneori

mi se strânge inima

atât de tare
în piept

încât nu mai pot

respira

atunci îmi vine să smulg

pielea

de pe mine

să ajungă aerul

mai uşor

în suflet

instantaneu urban

pierduți într-un vârtej de lumini

clădiri imense de oțel și sticlă

și între șuvoaie nesfârșite de mașini

ale marelui oraș

cei doi stăteau nemișcați

pe o bancă

unul lângă celălalt

copleșiți

ea își așeză capul pe umărul lui

și rosti pierit:

‘aș vrea să pot dormi’

”spune-mi

o să ies vreodată din asta?”

”nu –

o să devină mai ușor de suportat

doar atât”

epitaf pentru adolescenţă

aveam atâta furie în mine

la 18 ani

încât nu ştiam ce să mai fac cu ea

încă nu învăţasem că pot să-mi beau furia

că pot să o înec în droguri şi poezie

singurele excese pe care le consumam atunci

erau cărţile şi multe somnifere

pe care le cumpăram cu regularitate

de la o farmacistă dubioasă

minţind că sunt pentru mama mea schizofrenică

într-o zi, sătul de atâta furie

şi dispreţ pe mine

am înghiţit două flacoane de diazepam

mi-am tăiat venele

şi am adormit

am stat 3 zile în comă

parcă nehotărât dacă să mă duc
dincolo –

după-aceea am stat 2 săptămâni 
la spitalul de nebuni

o perioadă legat de pat

apoi îndopat cu alte somnifere şi calmante puternice.

dormeam atât de mult în timpul zilei

şi nu mă lăsau să citesc nimic

aşa că nopţile stăteam treaz

şi vorbeam mult cu un coşar bătrân

internat pentru alcoolism

care uneori mă ruga să-i frec spatele cu spirt

pe care-l cerşea într-o căniţă

de la asistenta de noapte

şi-mi povestea despre hornurile din oraş –

într-o noapte, din senin

a scos şomoiagul lui de coşar

de sub pat

şi mi-a dăruit un pai din el

„o să-ţi poarte noroc

doar ai oleacă de răbdare” -

îmi aduc aminte bine nopţile acelea

de vară

când mă plimbam fără rost

şi fumam ţigări winchester la bucată

luate pe datorie de la chioşcul

din capătul aleii părculeţului

de la spitalul de nebuni