viaţa mea este un film porno

viaţa mea este un lung film porno
în care mă văd nevoit, fără voia mea
să veghez, zi de zi
la nesfârşit
nebuniile acestei lumi


dimineţile mele sunt un episod porno
în care merg prin spitale
şi urmăresc, nedumerit
cum un copil bolnav
de doi ani
este atât de supărat pe ce i se întâmplă
încât, pământiu la chip
îmi arată, insistent, cu degetul lui mic
un neon din tavanul alb imaculat
al spitalului de pediatrie
fiindcă nu reuşeşte să înţeleagă
ce vor toţi oamenii ăştia din jur
de la el
şi nu-l lasă în pace
să-şi trăiască visul său
de copil


amiezile mele au devenit o sursă
de plictiseală porno cruntă
când îmi fac datoria zilnică de curvă
în faţa unor oameni încântaţi la culme
de felul în care îmi vând sufletul


serile mele se derulează, întotdeauna
conform aceluiaşi scenariu porno
în care îmi beau minţile fără ezitare -
şi, plin de amărăciune
fac, câteodată, sex animalic
care e atât de intens şi brutal
încât opreşte timpul în loc
prin băile mizerabile de femei
din cârciumile oraşului meu


nopţile mele cred că sunt cele mai porno
când cele mai ascunse frici pe care le am
se trezesc furioase
şi mă torturează în vis
ore întregi
lăsându-mă, transpirat şi epuizat
următoarei dimineţi porno


viaţa mea este un lung scenariu porno
pe care nici măcar nu am vrut să-l scriu azi-noapte
fiind preocupat să văd
daca îi supravieţuiesc mai întâi
însă care ar trebui, sincer
să primească, cât mai curând posibil
premiul cel mare
al festivalului de la cannes
pentru toată nenorocita asta de tristeţe porno
din ea

poem despre inutilitatea verbului a fi

este cumplită lipsa de sensibilitate
a celor din jur
în momentul în care s-a plictisit însăşi existenţa
de tine

cele mai greu de supravieţuit zile
sunt cele de duminică
în special după-amiezile
când timpii morţi
sunt extraordinar de insuportabili
mai ales dacă ai pe cineva lângă tine
care-ţi calculează fiecare secundă de inactivitate

te simţi hăituit
agasat
obligat să exişti.
în cele din urmă
iritat excesiv de privirile celorlalţi
cedezi
şi începi să trăieşti

curând, ajungi să urăşti
mediocritatea celor din preajma ta
golul acţiunilor tale
inconsistenţa vieţii
şi se naşte în tine, invariabil
o nostalgie dureroasă
a singurătăţii
a morţii
a non-existenţei

vrei să ajungi mai repede acasă
să stingi toate luminile
televizorul
calculatorul
să nu mai auzi nici o voce
să te ascunzi sub pat
în întuneric
să nu te găsească nimeni -
un mormânt provizoriu împotriva durerii
a urâtului
şi a inutilităţii
verbului a fi

burano este un tablou

                 lui Marius Preda, care a fost, de asemenea, o casă în Burano

pe o micuţă insulă veneţiană
din nordul italiei
în urmă cu 5 secole
a avut loc o explozie
de culoare
care a transformat instantaneu acest loc
într-un tablou

fiecare casă
are acum
o viaţă
şi o culoare
proprie:
galben
crem
maro
portocaliu
mov
roşu închis ţipător
verde
roz
albastru de azur...

în mijlocul lor,
parcă ezitând în alegerea centrului de greutate,
domină, oarecum stingher
un turn uriaş
de cărămidă roşie
înclinat uşor
spre evul mediu

aici, jos
în marginea ramei şi a lumii
am fost şi eu, pentru un timp
o casă violet

dumnezeu este o poveste nou-nouţă

într-o după-amiază, cu câţiva ani în urmă
pierdut într-o bibliotecă a marelui oraş
mă uitam, stupefiat
în faţa raftului cu noile apariţii
la o ultimă ediţie a bibliei
încadrată, în mod curios, între o antologie de povestiri erotice
şi două biografii ale lui barack obama

m-a pufnit râsul...

probabil o ironie a unui funcţionar de bibliotecă plictisit
ori prea zelos în credinţa sa
de a convinge vreun cititor naiv
venit dintr-o altă lume
că dumnezeu este o poveste nou-nouţă
cu personaje noi
şi o intrigă adaptată natural secolului 21
 

azi–noapte am visat poemul perfect

azi–noapte am visat poemul perfect.

n-am mai avut niciodată acest sentiment de perfecţiune
de când scriu
care m-a şi trezit deodată
în miez de noapte
când mi-am jurat, pe jumătate adormit
să-l pun pe hârtie
în forma sa pură
dimineaţa următoare

este un poem absolut obişnuit
despre viaţa ta postmodernă, cititorule
ca mai toate poemele mele, de altfel
despre traficul nebun al oraşului tău
în care, dacă te opreşti un moment
eşti călcat instantaneu în picioare

este un poem despre nevoia ta tot mai acută de însingurare
şi despre durerea ta surdă şi impotentă
fiindcă soţia te-a părăsit recent
căci nu o mai făceai fericită.
mai are în el şi nodulul pe care ţi l-ai descoperit la subsuoară
acum o lună, în baie
şi te temi că ai avea cancer
dar ţi-e prea frică sa mergi la un specialist

dar se face că acest poem perfect
are ceva mai mult faţă de celelalte.
are un alt poem în interiorul său
în care este închis regretul meu adânc
că nu voi putea vreodată să scriu
poemul perfect de azi-noapte.

azi–noapte am visat, totuşi, poemul perfect.

pupa russa

în trenul interegio 1652
bacău - bucureşti nord
în vagonul 3
locul 48
am aflat astăzi despre supraveghetoarea pedofilă Brunhilde
ce a violat-o pasional
pe tânăra ţărăncuţă sălbatică Leontina
nou-venita cu ochii mari şi verzi
şi cu fund obraznic de nimfomană
în sala de meditaţii a internatului S


respectivul viol s-a petrecut
la pagina 23 a scandalosului roman al lui Gheorghe Crăciun,
Pupa Russa,
şi a durat aproximativ 3 sferturi de pagină
însă de o intensitate dezarmantă
care s-a şi materializat de altfel
într-o erecţie în spaţiul public
din partea subsemnatului


copleşit fiind de admiraţie faţă de talentul descriptiv al autorului
redau infama întâmplare mai jos
fapt ce va indigna cu siguranţă
pe unii cititori - iubitori de frumos


aşadar, braţele dolofane şi electrice ale blondei pedagoge Brunhilde,
cameristă medievală a tuturor halucinaţiilor mele carnale,
o cuprinseră pe Leontina într-o îmbrăţişare hulpavă
iar limba sa violetă şi buburoasă îi înfăşură umerii, gâtul,
bărbia şi delicatele inflorescenţe ale sânilor


din pielea unită şi îmbăloşată de plăcere a celor două femei
se născu o femeie-vampir
o singură fiinţă
ce-şi jupui frenetic propria epidermă
înfundându-şi obrajii în părul pubian
lăsând dâre de salivă pe genunchii delicaţi
lingând epuizată, tremurând
degetele de la picioare, călcâiele, gleznele
până când mângâierile şi săruturile ei căzură direct
pe ţesuturile trupului său dinăuntru
şi totul se transformă într-o durere intensă, voluptuoasă
pe care este imposibil să o mai uiţi vreodată


undeva, pe lângă adjud
am aflat că Leontina,
devenită între timp o curviştină de lux,
specializată în perversiuni sexuale de tot felul
la pagina 24 a romanului,
nu a regăsit niciodată de-a lungul vieţii ei
acea senzaţie halucinantă de plăcere
cu un bărbat

sunt o curvă bătrână a secolului 21

sunt o maşină meschină de făcut bani
îmi unduiesc fundul contra cost în fiecare zi
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet

sunt o curvă bătrână
a secolului 21
cu o doză goală de bere acolo unde aveam odinioară inima

cred însă că sunt o curvă ieftină
fiindcă îmi vând sufletul trist pe câţiva bănuţi
de fiecare dată

cu toate acestea, bântui ne-ncetat străzile oraşului meu fără suflet
până târziu în noapte
în timp ce otrava urbană picură uşor în venele mele obosite

nici măcar nu am timp să-mi scriu poemul
câteodată mă gândesc la un vers sau două
la orele mici ale dimineţii
când îmi târăsc cu greutate trupul către serviciu
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet