dumnezeu este o poveste nou-nouţă

într-o după-amiază, cu câţiva ani în urmă
pierdut într-o bibliotecă a marelui oraş
mă uitam, stupefiat
în faţa raftului cu noile apariţii
la o ultimă ediţie a bibliei
încadrată, în mod curios, între o antologie de povestiri erotice
şi două biografii ale lui barack obama

m-a pufnit râsul...

probabil o ironie a unui funcţionar de bibliotecă plictisit
ori prea zelos în credinţa sa
de a convinge vreun cititor naiv
venit dintr-o altă lume
că dumnezeu este o poveste nou-nouţă
cu personaje noi
şi o intrigă adaptată natural secolului 21
 

azi–noapte am visat poemul perfect

azi–noapte am visat poemul perfect.

n-am mai avut niciodată acest sentiment de perfecţiune
de când scriu
care m-a şi trezit deodată
în miez de noapte
când mi-am jurat, pe jumătate adormit
să-l pun pe hârtie
în forma sa pură
dimineaţa următoare

este un poem absolut obişnuit
despre viaţa ta postmodernă, cititorule
ca mai toate poemele mele, de altfel
despre traficul nebun al oraşului tău
în care, dacă te opreşti un moment
eşti călcat instantaneu în picioare

este un poem despre nevoia ta tot mai acută de însingurare
şi despre durerea ta surdă şi impotentă
fiindcă soţia te-a părăsit recent
căci nu o mai făceai fericită.
mai are în el şi nodulul pe care ţi l-ai descoperit la subsuoară
acum o lună, în baie
şi te temi că ai avea cancer
dar ţi-e prea frică sa mergi la un specialist

dar se face că acest poem perfect
are ceva mai mult faţă de celelalte.
are un alt poem în interiorul său
în care este închis regretul meu adânc
că nu voi putea vreodată să scriu
poemul perfect de azi-noapte.

azi–noapte am visat, totuşi, poemul perfect.

pupa russa

în trenul interegio 1652
bacău - bucureşti nord
în vagonul 3
locul 48
am aflat astăzi despre supraveghetoarea pedofilă Brunhilde
ce a violat-o pasional
pe tânăra ţărăncuţă sălbatică Leontina
nou-venita cu ochii mari şi verzi
şi cu fund obraznic de nimfomană
în sala de meditaţii a internatului S


respectivul viol s-a petrecut
la pagina 23 a scandalosului roman al lui Gheorghe Crăciun,
Pupa Russa,
şi a durat aproximativ 3 sferturi de pagină
însă de o intensitate dezarmantă
care s-a şi materializat de altfel
într-o erecţie în spaţiul public
din partea subsemnatului


copleşit fiind de admiraţie faţă de talentul descriptiv al autorului
redau infama întâmplare mai jos
fapt ce va indigna cu siguranţă
pe unii cititori - iubitori de frumos


aşadar, braţele dolofane şi electrice ale blondei pedagoge Brunhilde,
cameristă medievală a tuturor halucinaţiilor mele carnale,
o cuprinseră pe Leontina într-o îmbrăţişare hulpavă
iar limba sa violetă şi buburoasă îi înfăşură umerii, gâtul,
bărbia şi delicatele inflorescenţe ale sânilor


din pielea unită şi îmbăloşată de plăcere a celor două femei
se născu o femeie-vampir
o singură fiinţă
ce-şi jupui frenetic propria epidermă
înfundându-şi obrajii în părul pubian
lăsând dâre de salivă pe genunchii delicaţi
lingând epuizată, tremurând
degetele de la picioare, călcâiele, gleznele
până când mângâierile şi săruturile ei căzură direct
pe ţesuturile trupului său dinăuntru
şi totul se transformă într-o durere intensă, voluptuoasă
pe care este imposibil să o mai uiţi vreodată


undeva, pe lângă adjud
am aflat că Leontina,
devenită între timp o curviştină de lux,
specializată în perversiuni sexuale de tot felul
la pagina 24 a romanului,
nu a regăsit niciodată de-a lungul vieţii ei
acea senzaţie halucinantă de plăcere
cu un bărbat

sunt o curvă bătrână a secolului 21

sunt o maşină meschină de făcut bani
îmi unduiesc fundul contra cost în fiecare zi
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet

sunt o curvă bătrână
a secolului 21
cu o doză goală de bere acolo unde aveam odinioară inima

cred însă că sunt o curvă ieftină
fiindcă îmi vând sufletul trist pe câţiva bănuţi
de fiecare dată

cu toate acestea, bântui ne-ncetat străzile oraşului meu fără suflet
până târziu în noapte
în timp ce otrava urbană picură uşor în venele mele obosite

nici măcar nu am timp să-mi scriu poemul
câteodată mă gândesc la un vers sau două
la orele mici ale dimineţii
când îmi târăsc cu greutate trupul către serviciu
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet

eu mă piş direct pe odorizantul din veceu

                
                                           Lui Florin Ruşanu, omul cu ideea

una din marile plăceri pe care le am în această viaţă

este să mă piş.

nu am fost niciodată pretenţios

faţă de locul de pişare.

mă piş relaxat

şi fără nicio discriminare

acasă

la prieteni

în veceurile murdare ale crâşmelor pe care le frecventez

la Casa de Asigurări de Sănătate Bacău - 
dacă îmi dă tipa de la ghişeu cheia de la buda lor privată -

pe la multele mele locuri de muncă

în trenul de Bucureşti

sau pe colţul vreunui bloc

uneori, înainte să mă piş

aleg câte o temă importantă de gândire

cum ar fi alegerile parlamentare democratice

de pe 9 decembrie

şi cu cine să votez de data asta.
atunci, încerc din răsputeri

să amân finalul iminent al pişării

ca să-mi ofer suficient timp de gândire.

niciodată nu reuşesc să-i dau totuşi de capăt problemei

dovadă e faptul că n-am mai fost la vot de vreo 10 ani.

trebuie să mărturisesc totuşi
că lucrul care mă atrage însă cel mai mult la această activitate

şi care-mi oferă cele mai profunde satisfacţii

este să mă piş direct pe odorizantul din veceu.

o jumătate de lună

o jumătate de lună
mai multe stele, răspândite haotic pe cer
mă miră
pe ritmuri calme de jazz american


încercat de un sentiment de bine
în fotoliul meu leneş din balcon
mă uit curios la viaţa nocturnă din jur
de parcă aş privi-o pentru întâia oară
în timp ce o pisică neagră se prelinge, mulţumită
pe sub masă, în camera de alături


apoi mă enervez pe ţigara mea de foi
care se tot încăpăţânează să se stingă
fiindcă uit să mai trag din ea
din ce în ce mai mirat de viaţa nocturnă
şi liniştită de la fereastra balconului meu

nebunia tocmai a început

nebunia tocmai a început

a apărut în viscerele mele
frumoasă şi crudă
în timp ce, mahmur, fumam o ţigară
şi mă jucam cu busola mea verde

am întâmpinat-o cu emoţie
cu frică
cu tandreţe
i-am oferit în dar o crizantemă olandeză

apoi mi-am turnat un pahar mare de whiskey
şi am lăsat-o să mă cuprindă în braţele ei
în timp ce ascultam un marş macabru de chopin

sper ca atunci când o să termine cu mine
să-mi lase doar puterea să ajung până dimineaţă

nebunia tocmai a început