sunt o curvă bătrână a secolului 21

sunt o maşină meschină de făcut bani
îmi unduiesc fundul contra cost în fiecare zi
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet

sunt o curvă bătrână
a secolului 21
cu o doză goală de bere acolo unde aveam odinioară inima

cred însă că sunt o curvă ieftină
fiindcă îmi vând sufletul trist pe câţiva bănuţi
de fiecare dată

cu toate acestea, bântui ne-ncetat străzile oraşului meu fără suflet
până târziu în noapte
în timp ce otrava urbană picură uşor în venele mele obosite

nici măcar nu am timp să-mi scriu poemul
câteodată mă gândesc la un vers sau două
la orele mici ale dimineţii
când îmi târăsc cu greutate trupul către serviciu
pe lungile străzi ale oraşului meu fără suflet

eu mă piş direct pe odorizantul din veceu

                
                                           Lui Florin Ruşanu, omul cu ideea

una din marile plăceri pe care le am în această viaţă

este să mă piş.

nu am fost niciodată pretenţios

faţă de locul de pişare.

mă piş relaxat

şi fără nicio discriminare

acasă

la prieteni

în veceurile murdare ale crâşmelor pe care le frecventez

la Casa de Asigurări de Sănătate Bacău - 
dacă îmi dă tipa de la ghişeu cheia de la buda lor privată -

pe la multele mele locuri de muncă

în trenul de Bucureşti

sau pe colţul vreunui bloc

uneori, înainte să mă piş

aleg câte o temă importantă de gândire

cum ar fi alegerile parlamentare democratice

de pe 9 decembrie

şi cu cine să votez de data asta.
atunci, încerc din răsputeri

să amân finalul iminent al pişării

ca să-mi ofer suficient timp de gândire.

niciodată nu reuşesc să-i dau totuşi de capăt problemei

dovadă e faptul că n-am mai fost la vot de vreo 10 ani.

trebuie să mărturisesc totuşi
că lucrul care mă atrage însă cel mai mult la această activitate

şi care-mi oferă cele mai profunde satisfacţii

este să mă piş direct pe odorizantul din veceu.

o jumătate de lună

o jumătate de lună
mai multe stele, răspândite haotic pe cer
mă miră
pe ritmuri calme de jazz american


încercat de un sentiment de bine
în fotoliul meu leneş din balcon
mă uit curios la viaţa nocturnă din jur
de parcă aş privi-o pentru întâia oară
în timp ce o pisică neagră se prelinge, mulţumită
pe sub masă, în camera de alături


apoi mă enervez pe ţigara mea de foi
care se tot încăpăţânează să se stingă
fiindcă uit să mai trag din ea
din ce în ce mai mirat de viaţa nocturnă
şi liniştită de la fereastra balconului meu

nebunia tocmai a început

nebunia tocmai a început

a apărut în viscerele mele
frumoasă şi crudă
în timp ce, mahmur, fumam o ţigară
şi mă jucam cu busola mea verde

am întâmpinat-o cu emoţie
cu frică
cu tandreţe
i-am oferit în dar o crizantemă olandeză

apoi mi-am turnat un pahar mare de whiskey
şi am lăsat-o să mă cuprindă în braţele ei
în timp ce ascultam un marş macabru de chopin

sper ca atunci când o să termine cu mine
să-mi lase doar puterea să ajung până dimineaţă

nebunia tocmai a început

în această seară l-am văzut pe artist îmbătrânind

în această seară l-am văzut pe artistul
ce poartă o pălărie din secolul trecut
îmbătrânind
singur cu muzica sa
pe scena înaltă a cârciumii din centru

înconjurat de mulţimea de fani -
care-l priveau cu admiraţie şi recunoştinţă
fiindcă vorbea din nou despre tinereţea lor -
artistul a cântat melancolic două poezii de bacovia
care mi-au intrat adânc în suflet

apoi s-a închinat umil la public
şi
printr-un truc magic
a dispărut jucăuş
printre perdelele verzi din spatele său

sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute

dacă eşti nevoit să trăieşti otrăvurile acestei lumi
nu mai veni la mine
eu nu sunt otravă
sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute

un lucru este sigur:
nu mă poţi avea şi să mai scrii în acelaşi timp -
cu mine trebuie să vorbeşti când ai nevoie
cu mine şi doar cu mine

nu eşti în stare de nimic frumos şi bun
rămâi singur, cu textele tale împuţite
şi cu cei care te încurajează să le etalezi neruşinat -
eu m-am săturat să-mi mănânci zilele cu ele

tot ce ai făcut pentru mine
e să-mi ieşi cu pula în faţă
să mă fuţi
şi-apoi să mă îngrămădeşti într-o poezie

de ce nu spui nimic, egocentric nenorocit
ai uitat că trebuie să mă asculţi toată noaptea?

azi scriu un poem despre tristeţe

...........................................................................................................


azi scriu un poem despre tristeţe
mi-a năvălit în inimă mai devreme
şi nu mă lasă să dorm nici măcar acum
târziu înspre dimineaţă

azi scriu un poem de dragoste
ţi-l datorez de mult timp, iubita mea de ieri
de astăzi
şi de mâine
aşa că îl compun în noaptea asta
obosit
trist
şi foarte îndrăgostit de tine

azi scriu un poem despre acest poem
este unul scurt
dar îmi vine din ce în ce mai greu
să-i mai găsesc câte un cuvânt -
stau de aproape o oră
şi mă gândesc în zadar la o încheiere bună pentru el