nebunia tocmai a început

nebunia tocmai a început

a apărut în viscerele mele
frumoasă şi crudă
în timp ce, mahmur, fumam o ţigară
şi mă jucam cu busola mea verde

am întâmpinat-o cu emoţie
cu frică
cu tandreţe
i-am oferit în dar o crizantemă olandeză

apoi mi-am turnat un pahar mare de whiskey
şi am lăsat-o să mă cuprindă în braţele ei
în timp ce ascultam un marş macabru de chopin

sper ca atunci când o să termine cu mine
să-mi lase doar puterea să ajung până dimineaţă

nebunia tocmai a început

în această seară l-am văzut pe artist îmbătrânind

în această seară l-am văzut pe artistul
ce poartă o pălărie din secolul trecut
îmbătrânind
singur cu muzica sa
pe scena înaltă a cârciumii din centru

înconjurat de mulţimea de fani -
care-l priveau cu admiraţie şi recunoştinţă
fiindcă vorbea din nou despre tinereţea lor -
artistul a cântat melancolic două poezii de bacovia
care mi-au intrat adânc în suflet

apoi s-a închinat umil la public
şi
printr-un truc magic
a dispărut jucăuş
printre perdelele verzi din spatele său

sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute

dacă eşti nevoit să trăieşti otrăvurile acestei lumi
nu mai veni la mine
eu nu sunt otravă
sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute

un lucru este sigur:
nu mă poţi avea şi să mai scrii în acelaşi timp -
cu mine trebuie să vorbeşti când ai nevoie
cu mine şi doar cu mine

nu eşti în stare de nimic frumos şi bun
rămâi singur, cu textele tale împuţite
şi cu cei care te încurajează să le etalezi neruşinat -
eu m-am săturat să-mi mănânci zilele cu ele

tot ce ai făcut pentru mine
e să-mi ieşi cu pula în faţă
să mă fuţi
şi-apoi să mă îngrămădeşti într-o poezie

de ce nu spui nimic, egocentric nenorocit
ai uitat că trebuie să mă asculţi toată noaptea?

azi scriu un poem despre tristeţe

...........................................................................................................


azi scriu un poem despre tristeţe
mi-a năvălit în inimă mai devreme
şi nu mă lasă să dorm nici măcar acum
târziu înspre dimineaţă

azi scriu un poem de dragoste
ţi-l datorez de mult timp, iubita mea de ieri
de astăzi
şi de mâine
aşa că îl compun în noaptea asta
obosit
trist
şi foarte îndrăgostit de tine

azi scriu un poem despre acest poem
este unul scurt
dar îmi vine din ce în ce mai greu
să-i mai găsesc câte un cuvânt -
stau de aproape o oră
şi mă gândesc în zadar la o încheiere bună pentru el

dulapul cu sex

dulapul cu sex e un loc plin de dramatism postmodern
din sufrageria mea
în care, dacă te grăbeşti, mai poţi găsi
amintirea unei curve reformate temporar

în dulapul cu sex
de-i vei deschide uşa
o carcasă cu ţâţe, cur şi atitudine din abundenţă
va plânge zgomotos
când îţi desfaci o sticlă nouă de whiskey -
îi este prea teamă că o să-ţi crape ficatul curând -
şi va emite numeroase judecăţi de valoare
despre ultimele filme de artă asiatice şi fotbalul spaniol
în timp ce bei şi te prefaci că asculţi tot ce spune
preocupat doar de paharul tău
şi de următorul futai

în dulapul cu sex vei fi întotdeauna la adăpost de intemperii
şi de privirile dezaprobatoare ale vânzătoarei de la magazinul din cartier
pe când îţi faci runda zilnică după ţigări şi ceva de băut

momentan
în dulapul cu sex miroase puternic a spermă
a tristeţe
mântuire
şi a vin de butuc

spectacol de iarnă

..........................................................................................................


tot ce am văzut în această iarnă friguroasă
au fost nişte ciori înfometate -
supravieţuitoarele perfecte ale orânduirii umane

una dintre ele mânca lacom ieri
dintr-o bucată îngheţată de pâine
pe o creangă şubredă în copacul din faţa blocului meu
iar alta o pândea nerăbdătoare
ciugulind resturile care-i cădeau pradă

apoi am zărit grupul de ciori care zbura în jurul festinului
una dintre ele, mai îndrăzneaţă,
s-a repezit şi a dezechilibrat-o pe învingătoare -
coltucul de pâine s-a prăbuşit în zăpada îngheţată
şi mi s-a făcut frig

imediat, toate ciorile pretendente s-au năpustit flămânde
asupra comorii din zăpadă
şi am plecat,
plictisit de spectacolul vieţii,
să mă culc.

orice om este un cântec fără rimă

..........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


orice om este un cântec fără rimă
strident
cu multe dezacorduri
în care este vorba de frică
nebunie
moarte
şi de o poveste de dragoste
care nu se sfârşeşte niciodată

orice om este o piesă lungă de teatru
al cărei regizor dirijează fără noimă
iar actorii sunt caricaturi îngroşate la absurd
ale spectatorilor trişti din piaţa publică

orice om este un monstru urban rătăcitor
care mănâncă
bea
se fute
votează
stă la coadă la Impozite şi taxe
visează
plânge
râde
şi apoi moare