sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute

dacă eşti nevoit să trăieşti otrăvurile acestei lumi
nu mai veni la mine
eu nu sunt otravă
sunt ocupată să-ţi citesc tristeţile scremute

un lucru este sigur:
nu mă poţi avea şi să mai scrii în acelaşi timp -
cu mine trebuie să vorbeşti când ai nevoie
cu mine şi doar cu mine

nu eşti în stare de nimic frumos şi bun
rămâi singur, cu textele tale împuţite
şi cu cei care te încurajează să le etalezi neruşinat -
eu m-am săturat să-mi mănânci zilele cu ele

tot ce ai făcut pentru mine
e să-mi ieşi cu pula în faţă
să mă fuţi
şi-apoi să mă îngrămădeşti într-o poezie

de ce nu spui nimic, egocentric nenorocit
ai uitat că trebuie să mă asculţi toată noaptea?

azi scriu un poem despre tristeţe

...........................................................................................................


azi scriu un poem despre tristeţe
mi-a năvălit în inimă mai devreme
şi nu mă lasă să dorm nici măcar acum
târziu înspre dimineaţă

azi scriu un poem de dragoste
ţi-l datorez de mult timp, iubita mea de ieri
de astăzi
şi de mâine
aşa că îl compun în noaptea asta
obosit
trist
şi foarte îndrăgostit de tine

azi scriu un poem despre acest poem
este unul scurt
dar îmi vine din ce în ce mai greu
să-i mai găsesc câte un cuvânt -
stau de aproape o oră
şi mă gândesc în zadar la o încheiere bună pentru el

dulapul cu sex

dulapul cu sex e un loc plin de dramatism postmodern
din sufrageria mea
în care, dacă te grăbeşti, mai poţi găsi
amintirea unei curve reformate temporar

în dulapul cu sex
de-i vei deschide uşa
o carcasă cu ţâţe, cur şi atitudine din abundenţă
va plânge zgomotos
când îţi desfaci o sticlă nouă de whiskey -
îi este prea teamă că o să-ţi crape ficatul curând -
şi va emite numeroase judecăţi de valoare
despre ultimele filme de artă asiatice şi fotbalul spaniol
în timp ce bei şi te prefaci că asculţi tot ce spune
preocupat doar de paharul tău
şi de următorul futai

în dulapul cu sex vei fi întotdeauna la adăpost de intemperii
şi de privirile dezaprobatoare ale vânzătoarei de la magazinul din cartier
pe când îţi faci runda zilnică după ţigări şi ceva de băut

momentan
în dulapul cu sex miroase puternic a spermă
a tristeţe
mântuire
şi a vin de butuc

spectacol de iarnă

..........................................................................................................


tot ce am văzut în această iarnă friguroasă
au fost nişte ciori înfometate -
supravieţuitoarele perfecte ale orânduirii umane

una dintre ele mânca lacom ieri
dintr-o bucată îngheţată de pâine
pe o creangă şubredă în copacul din faţa blocului meu
iar alta o pândea nerăbdătoare
ciugulind resturile care-i cădeau pradă

apoi am zărit grupul de ciori care zbura în jurul festinului
una dintre ele, mai îndrăzneaţă,
s-a repezit şi a dezechilibrat-o pe învingătoare -
coltucul de pâine s-a prăbuşit în zăpada îngheţată
şi mi s-a făcut frig

imediat, toate ciorile pretendente s-au năpustit flămânde
asupra comorii din zăpadă
şi am plecat,
plictisit de spectacolul vieţii,
să mă culc.

orice om este un cântec fără rimă

..........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


orice om este un cântec fără rimă
strident
cu multe dezacorduri
în care este vorba de frică
nebunie
moarte
şi de o poveste de dragoste
care nu se sfârşeşte niciodată

orice om este o piesă lungă de teatru
al cărei regizor dirijează fără noimă
iar actorii sunt caricaturi îngroşate la absurd
ale spectatorilor trişti din piaţa publică

orice om este un monstru urban rătăcitor
care mănâncă
bea
se fute
votează
stă la coadă la Impozite şi taxe
visează
plânge
râde
şi apoi moare

epitaf pentru anii douăzeci

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine

devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am dispreţuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei

ca să pot supravieţui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghiţind somnifere şi îmbătându-mă crunt de câte ori am putut

am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învăţând la şcoli alese
şi citind, haotic şi plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână

apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învăţat şi am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci

mi-am petrecut o bună parte a anilor mei douăzeci
consumând, fără discriminare, haşiş
şi marijuana
pe unde am apucat

în ultima parte a anilor mei douăzeci
am fost îndrăgostit nebuneşte de o himeră
pe care o mai visez uneori
şi mă umple de tristeţe de fiecare dată

am început prima parte a anilor mei treizeci
făcând pace cu mine -
lumea zice că e doar un firav armistiţiu care n-o să dureze prea mult

acum îmi petrec prima parte a anilor mei treizeci
muncind până la epuizare
şi îmbătându-mă de câte ori pot

îmi mai petrec prima parte a anilor mei treizeci
mergând la prostituate o dată pe săptămână
şi scriind câte două poezii pe lună
cu o regularitate de ceas helvetic

l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


I

l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj
şi am pornit în călătorie spre vechea mănăstire din nordul moldovei


II

sătul de prea mult bine contemporan
şi sâcâit de amintirea unui straniu vis premonitoriu
plecasem ieri la pândă, în faţa falnicei catedrale ortodoxe a oraşului
după fiul lui dumnezeu


când, spre uluirea mea, acesta apăru printre uşile grele ale catedralei
m-am apropiat cu evlavie de el
şi l-am prins strâns de mijloc


un pic surprins, cristos se uită cu dragoste în ochii mei -
cred că avea şi bucurie în privirea lui
de parcă m-ar fi aşteptat de o veşnicie -


l-am sărutat violent pe buzele învineţite de frig
apoi, cu o singură mişcare generoasă
i-am spintecat gâtlejul de la un capăt la altul


III

acum stau întins în patul meu vechi -
dezorientat şi speriat de ce-am făcut -
şi încerc să alung valurile de panică
la gândul că l-am asasinat mai devreme pe blajinul fiu al lui dumnezeu


geanta mea roşie de voiaj e deja pregătită lângă uşă
plină ochi cu membrele ordonat tranşate ale vedetei mele divine:
capul, picioarele şi torsul abia au încăput în nava principală a genţii
iar mâinile au intrat cu greu în buzunarul din faţă


IV

sunt aproape convins că oamenii lui dumnezeu în negru
de la vechea mănăstire din nordul ţării
vor şti ce să facă mai departe cu rămăşiţele lui cristos