l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


I

l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj
şi am pornit în călătorie spre vechea mănăstire din nordul moldovei


II

sătul de prea mult bine contemporan
şi sâcâit de amintirea unui straniu vis premonitoriu
plecasem ieri la pândă, în faţa falnicei catedrale ortodoxe a oraşului
după fiul lui dumnezeu


când, spre uluirea mea, acesta apăru printre uşile grele ale catedralei
m-am apropiat cu evlavie de el
şi l-am prins strâns de mijloc


un pic surprins, cristos se uită cu dragoste în ochii mei -
cred că avea şi bucurie în privirea lui
de parcă m-ar fi aşteptat de o veşnicie -


l-am sărutat violent pe buzele învineţite de frig
apoi, cu o singură mişcare generoasă
i-am spintecat gâtlejul de la un capăt la altul


III

acum stau întins în patul meu vechi -
dezorientat şi speriat de ce-am făcut -
şi încerc să alung valurile de panică
la gândul că l-am asasinat mai devreme pe blajinul fiu al lui dumnezeu


geanta mea roşie de voiaj e deja pregătită lângă uşă
plină ochi cu membrele ordonat tranşate ale vedetei mele divine:
capul, picioarele şi torsul abia au încăput în nava principală a genţii
iar mâinile au intrat cu greu în buzunarul din faţă


IV

sunt aproape convins că oamenii lui dumnezeu în negru
de la vechea mănăstire din nordul ţării
vor şti ce să facă mai departe cu rămăşiţele lui cristos

în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


în oraşul de provincie cu două catedrale falnice
erectate nemilos chiar în inima lui
oamenii se târâie, abrutizaţi de soare,
pe asfaltul moale
transpirându-şi în tăcere vieţile goale
pe strada principală


în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf -
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi câţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric
şi mănâncă popcorn din pungile jumbo size


în oraşul de provincie o pisică tărcată
se furişează pe lângă zidul crăpat
al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele
şi burta îi e lipită de şira spinării -
doar foamea i se mai vede
în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi


în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane, în blocurile coşcovite
în magazinele de haine second-hand
şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite


în oraşul de provincie uitat de toţi zeii
şi demonii creştinătăţii
în care visele au murit de mult
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile
să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare

în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


hai să te fac un barbut
şi-apoi, cu timiditate
să-ţi fac propuneri sexuale neobrăzate


dup-aia hai să mergem la hipodrom
să ne uităm cum transpiră de zor caii
alergând cu înverşunare
şi să pierdem vremea jucând la pariuri


când o să fim prea plictisiţi de curse
hai să te duc la baia cârciumii din hipodrom
şi să-ţi ling pizda tânără -
până ce, sătulă, o să-mi dai un şut peste moacă
să mă car din ea


hai să fim pesimişti când ne întoarcem acasă
să stăm în pat şi să fumăm
ascultând zgomotele stranii ale oraşului
în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale
beat
obosit să-ţi mai răspund la întrebări existenţiale
tânjind după întuneric
şi singurătate

sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


sunt un ecou fabulos
al minţii tale!
sunt zumzetul oraşului tău
supra-aglomerat
sunt furia ta de dimineaţă când te trezeşti
sunt scrâşnetul asfaltului obosit al conştiinţei tale

sunt îndrăzneţ şi la modă
sunt bio-degradabil -
deci adaptat nevoilor mediului tău-

sunt cool şi, astfel, protejat împotriva bolilor venerice

sunt moş crăciunul pervers al visurilor tale.

sunt fanul filmelor cu jay şi silent bob
şi al băutului de bere la prima oră a dimineţii.

sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy
pe care vreau s-o ling acum
şi-apoi în care să-mi instalez pula cu plăcere
şi adoraţie

înregistrare post-apocaliptică

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


I

în data de 26 mai 2009, la 5.42 dimineaţa ora româniei
a fost raportată o lumină puternică dinspre vest
aceasta a strălucit intens doar câteva secunde
dar a fost zărită de la zeci de kilometri depărtare

se spune că sursa luminii fusese declanşată cu şapte ore înainte
de pe un alt meridian al planetei

câteva clipe mai târziu s-a auzit un zgomot asurzitor -
ca un tunet răguşit -
urmat imediat de o explozie fantastică
care a sfâşiat planeta în sute de miliarde de fărâme în spaţiu


II

34 de minute mai încolo, singurul supravieţuitor al exploziei -
chinuit de o durere incredibilă de cap -
se trezi din somn

se dădu cu greu jos din pat
se duse la baie - unde se masturbă -
auzise el odată că asta ajută sigur dacă eşti mahmur -
se spălă pe mâini
apoi ieşi la o ţigară pe balcon.
acolo văzu - de la înălţimea etajului 4 -
că lumea fusese distrusă complet în timp ce el dormea

iniţial s-a bucurat -
asta însemna că nu mai trebuia să se prezinte la serviciu peste aproximativ 2 ore -
liceul său, cel mai probabil, fusese pulverizat de suflul exploziei

termină ţigara
şi vru să stingă chiştocul în cutia de conserve de tomate turceşti de lângă el - marca "Burcu Domates Salcasi"
pe jumătate umplută de resturi de ţigară, chibrite arse şi flegmă galbenă de fumător
dar se uită, curios, încă o dată pe geamul balconului
în golul imens al universului
şi se gândi că protejarea mediului
nu mai este acum o problemă stringentă a omenirii -

aşadar, cu un zvâcnet scurt al arătătorului, aruncă chiştocul încă arzând
în spaţiu


III

câteva minute mai târziu -
deranjat de o lumină intermitentă
emisă de telefonul său nokia 1680 -
probabil alerta de mesaje noi -
bărbatul îşi verifică mobilul
şi astfel află motivul extincţiei rasei umane

sms-ul, trimis de fosta lui logodnică -
un lider terorist internaţional incognito,
după cum o suspecta el -
la 5.41 a.m. ora româniei
spunea următoarele:
"I had to do something to get some control on my life back
so i sent this nuclear bomb directly to you
to make sure you asshole do not survive."


IV

supravieţuitorul îşi turnă un pahar de bere rece
pe care îl sorbi cu poftă
şi plescăi zgomotos în liniştea încremenită a cosmosului

după care se întinse în pat
şi adormi aproape imediat

scenetă de dragoste. baladă new york-eză

..........................................................................................................

o seară liniştită şi caldă, pe la mijlocul lui februarie....

în ultimele ore a început să cadă o ploaie înceată peste clădirile marelui oraş.

cei doi iubiţi se ceartă deja cu înverşunare de câteva ore........
totul începuse cu ceva timp în urmă, când el îi spuse, luând-o total prin surprindere, că e nefericit şi, drept urmare, vrea să se care de pe continentul ei.....şi că are avionul înapoi peste câteva zile

- Eşti un bou nenorocit - ţipă ea furioasă la el.....Îţi dai seama ce vrei să faci?

cearta celor doi continuă, ca şi în alte dăţi, până târziu în noapte.....ţinându-l iarăşi treaz pe proprietarul clădirii, care locuieşte la etaj împreună cu prietena lui costaricană şi cu un labrador negru, prietenos şi foarte zgomotos....
sătul de atâta melodramă şi de reproşurile ei care nu mai luau sfârşit, el începu să se blesteme amarnic în gând că nu şi-a ţinut gura....ce simplu era doar să-şi facă bagajul şi să plece naibii într-o zi oarecare, fără să-i spună nimic!

- Cum poţi să gândeşti aşa? Cum poţi să iei o decizie ca asta de unul singur, fără să vorbeşti cu mine mai întâi? Tu realizezi cât de mult mă jigneşti tratându-mă aşa? - continuă ea să-l atace cu violenţă......

Tu nu-ţi dai seama cât de mult am muncit şi m-am zbătut să avem locul ăsta şi să fim împreună!

el nu o mai văzuse niciodată atât de mânioasă. enervat la culme, dar şi speriat de intensitatea furiei ei, el se duse la geam, îl ridică şi-şi aprinse o ţigară, sperând că indiferenţa lui o s-o mai calmeze....însă asta nu făcu decât să o înfurie şi mai mult

- Nenorocitule! Dacă tot vrei să mă părăseşti, cară-te chiar acum!.....Trebuia să ai un plan de rezervă când ai luat decizia asta.......şi ce dacă n-ai unde să te duci acum şi nu cunoşti pe nimeni în oraşul ăsta......pleacă!

şi ea se îndepărtă.......începu să desfacă sertarele şi să adune de-a valma lucrurile lui......apoi deschise uşa şi începu să i le arunce pe rând afară....în stradă.....cămăşi, chiloţi.....pardesiul.....periuţa de dinţi, bocancii, geanta de voiaj, larg deschisă şi goală, cărţile lui.....toate erau împrăştiate acum pe trotuarul marelui oraş......sub privirile lui uimite.....

- Dă-mi cheile tale şi cară-te odată! Nu vreau să te mai văd niciodată! - urlă ea la el în noaptea new york-eză

încă stupefiat, după câteva momente de indecizie dureroasă, el renunţă să mai raţioneze şi plecă în tăcere. îi lăsă cheile în bolul de chei de lângă uşă, închise uşa după el şi, îmbrăcat doar în tricou şi şort, cum obişnuia înainte de culcare, ieşi în stradă......

era aproape două dimineaţa acum.....ploaia caldă şi molcomă încă mai cădea peste străzile oraşului.....pentru prima oara de când ajunsese el aici, din câte-şi amintea.

el se uită trist în jur, la lucrurile lui împrăştiate în stradă, în ploaia înceată, şi înjură cu pasiune în limba sa nativă de toţi dumnezeii şi cristoşii religiei sale ortodoxe. îşi dădu jos şosetele ude şi rămase desculţ....apoi începu să se caute de o ţigară.....ca să poată gândi ce să facă în continuare

dar nu apucă sa mai facă nimic, căci o maşină de poliţie trase la marginea străzii, lângă el. doi ofiţeri de poliţie ieşiră din maşină....unul alb, gras, ce rămase mai în spate, tăcut....şi un negru înalt şi solid, care se apropie de el.....spuse bună seara şi întrebă politicos:

- Ce se întâmplă aici domnule?

- Nimic, domnule ofiţer! murmură el printre dinţi, furios că a ajuns în situaţia asta de căcat.

în acest timp, uşa locuinţei lor se deschise şi în cadrul ei apăru ea, fără să scoată un cuvânt.....doar uitându-se la el şi aşteptând

-Nu pare să fie cum ziceţi d-voastră! - continuă pe acelaşi ton politicos ofiţerul de poliţie. Cred că o să trebuiască să vă amendez pentru că aţi făcut mizerie pe caldarâm! - spuse în continuare, uitându-se la lucrurile lui împrăştiate peste tot, cu un zâmbet amuzat pe faţă.

- Nu s-a întâmplat nimic, domnule ofiţer. Doar ne-am certat, dar acum totul este în regulă - îi răspunde el supărat, nereuşind să vadă umorul.

- Bine domnule. Totuşi mai sunt 3 zile până la Ziua Îndrăgostiţilor! O noapte bună în continuare! - şi cei doi ofiţeri se suiră în maşină şi se îndepărtară în linişte....

el se întoarce spre ea, ce stă în continuare în cadrul uşii, tăcută şi uitându-se ţintă la el, cu lacrimi în ochii ei bruni

- Ce vrei acum de la mine? explodă el la ea, udat de ploaie, extenuat şi furios. Ce mai vrei acum??

ea întinse mâna ei dreaptă spre el, oferindu-i cheile şi-i spuse scurt:

- Intră!

deodată, înduioşat şi realizând cât de mult o iubeşte, cu toată nebunia ei, el se duse la ea, căzu în genunchi în faţa ei pe scări, îi cuprinse mijlocul cu braţele şi îi şopti:

- Iubito, îmi pare rău! Ai dreptate, sunt un bou!.....te rog iartă-mă!

miercuri

tu-i căcatul mă-sii!!!.....am ghinionul prostului....stăteam eu liniştit azi pe la amiază în balcon şi sugeam de câteva minute bune o bomboană de-aia colorată, cu cremă de căpşuni la mijloc, gândindu-mă la chestii importante, evident.....şi dau să o sparg între măsele, ca ţăranul, să ajung mai repede la miez.....dar pula!.....pesemne nu am supt destul la ea.....sau nimerisem una de-aia cu o coajă mai groasă şi cremă mai puţină în ea....ahhh!....ce enervante sunt bomboanele astea ţeapă!
ofticat, mă simt în continuare obligat să-mi menţin constanţa în manierele mele de manelist prost.......şi o scuip cu boltă pe geamul balconului....fără să mă uit unde dau....şi aud o pocnitură seacă.....

mă uit în jos şi văd surprins că nimerisem cârligul singurei rufe agăţate pe sâmele de balcon ale vecinei de la 3.....mai precis un slip galben deschis......o minunăţie minusculă de articol de îmbrăcăminte feminină....crecă m-ar apuca palpitaţiile dacă aş vedea-o pe proprietară în ei......
şi, în ciuda probabilităţilor destul de mici, bomboana s-a spart în cârligul respectiv şi crema mea de căpşuni s-a răspândit pe rufa vecinei, de arăta ca şi cum ar fi fost lovită brusc de menstruaţie acolo, pe sârmă.....mă uitam cum crema aia roşie se întindea încet încet pe slipul cel sexi şi proaspăt spălat al vecinei....şi nu-mi venea să cred ce baftă m-a putut lovi.....că e şi singura rufă întinsă de vecină.....şi nimic altceva până la parter...
acu să-mi spună careva ce poţi face într-o situaţie ca asta.....să mă duc să-mi cer scuze tipei?.....de care, incidental, am fost rupt de îndrăgostit şi am fost împreună vreo 3 luni cu mulţi ani în urmă.....poate-mi răspunde soţul ei la uşă.....şi să-i zic ce?......că sunt un dobitoc şi că i-am murdărit chiloţii nevestei?!......şi să mi-i dea să-i spăl....sau să-i cumpăr o pereche nouă?!.....sau să ignor situaţia şi să nu fac nimic?!.....dar nu e nevoie de un geniu să-şi dea seama că eu am făcut asta.....fiindcă nu mai stă nimeni deasupra....şi a mai fost un incident în trecut, cu o discuţie plină de reproşuri cu mai mulţi vecini de sub mine, că scrumam prea des pe rufele lor.....în special când mă trotilam şi uitam să mai scrumez în borcanul aşezat special pe pervazul balconului pentru viciul meu păcătos....