Sunt beat. E amiază....şi mă ocup de sportul meu favorit...berea. E situaţia perfectă: n-am de muncă nimic azi.....m-am uitat la 2 episoade TAAHM, am citit ziarele de sport pe net, am baut vreo 2 kile de bere....momentan ascult muzică idioată la calculator şi mă screm să scriu ceva interesant în jurnalul ăsta de căcat...am ajuns spre final. Urmează somnicul. Acum, lejer mă doare la pulă de orice!
marți, 9 septembrie 2008
luni, 8 septembrie 2008
luni
I feel fucked! Nu găsesc o expresie românească care să exprime mai bine treaba asta. Dar ce sentiment exilirant este! Mizeriile altora, şi mai ales a celor cunoscuţi, sunt delicioase! E ca şi cum L s-a împroşcat singură cu rahat şi îmi oferă motive să ies din chestia asta. S-a dus în weekend acasă şi s-a întâlnit cu fostul prieten...şi cică a fost foarte greu şi emoţionant să îi explice nu-ş-ce chestii....dar nu poate să-mi spună mai multe acum ... şi să nu mă îngrijorez....proasta naibii...ce grămadă de căcat! Şi ce bou sunt eu că mă bag în situaţii de genul ăsta şi mă încurc cu femei care gândesc atât de anapoda...şi care pretind că mă iubesc şi că soarele răsare din curul meu! Ce femeie proastă!
Simt nevoia să renunţ....e cel mai uşor să renunţi la lucrurile importante. Cert este că m-am săturat să lupt...cu L, cu mine însumi, cu demonii din stomacul meu. Încep să devin patetic rău...mai bine o las mai moale cu scrisul.
Am fost pe la bancă azi-dimineaţă, după primul meu curs. Amuzant şi acolo. Depozitul meu de lire sterline depus acum vreo doi ani, de care eram atât de mândru, valorează cu vreo sută de euro mai puţin acum, cu tot cu dobânda acumulată pe perioada scursă, din cauza devalorizarii puternice a lirei din ultima perioadă. L-am schimbat în euro.....şi sunt curios ce afacere o să iasă şi din mişcarea asta financiară puternică pe care am făcut-o.
Văd c-o iau în gură din toate părţile azi. E una din zilele alea în care stai mai bine în casă, sub plapumă, cu lumina stinsă, ascuns....că nimic bun n-are cum să se întâmple. Am primit un email de la şefa mea...mi s-a anulat un proiect care urma să-mi aducă niste bani serioşi. Mă întreb ce mai urmează....e abia amiază!
Nu m-am ascuns îndeajuns de bine. Mi-au mai venit pe seară nişte veşti prin poştă: o cerere de bursă respinsă...şi un formular de plată pe care să-l completez....bine că se termină ziua asta. Sunt epuizat....stau în camera mea ...singur....obosit...amuzat....şi mă întreb: ce altceva s-ar mai putea întâmpla....fiindcă lejer nu-mi mai pasă. După o zi ca asta, singurul lucru pe care poţi să-l faci ca să te salvezi de nebunie e să râzi de ce ţi se întâmplă...şi să te culci. Oricum, prin comparaţie, zilele următoare o să fie poezie, curată binecuvântare...o plimbărică în parc!
Simt nevoia să renunţ....e cel mai uşor să renunţi la lucrurile importante. Cert este că m-am săturat să lupt...cu L, cu mine însumi, cu demonii din stomacul meu. Încep să devin patetic rău...mai bine o las mai moale cu scrisul.
Am fost pe la bancă azi-dimineaţă, după primul meu curs. Amuzant şi acolo. Depozitul meu de lire sterline depus acum vreo doi ani, de care eram atât de mândru, valorează cu vreo sută de euro mai puţin acum, cu tot cu dobânda acumulată pe perioada scursă, din cauza devalorizarii puternice a lirei din ultima perioadă. L-am schimbat în euro.....şi sunt curios ce afacere o să iasă şi din mişcarea asta financiară puternică pe care am făcut-o.
Văd c-o iau în gură din toate părţile azi. E una din zilele alea în care stai mai bine în casă, sub plapumă, cu lumina stinsă, ascuns....că nimic bun n-are cum să se întâmple. Am primit un email de la şefa mea...mi s-a anulat un proiect care urma să-mi aducă niste bani serioşi. Mă întreb ce mai urmează....e abia amiază!
Nu m-am ascuns îndeajuns de bine. Mi-au mai venit pe seară nişte veşti prin poştă: o cerere de bursă respinsă...şi un formular de plată pe care să-l completez....bine că se termină ziua asta. Sunt epuizat....stau în camera mea ...singur....obosit...amuzat....şi mă întreb: ce altceva s-ar mai putea întâmpla....fiindcă lejer nu-mi mai pasă. După o zi ca asta, singurul lucru pe care poţi să-l faci ca să te salvezi de nebunie e să râzi de ce ţi se întâmplă...şi să te culci. Oricum, prin comparaţie, zilele următoare o să fie poezie, curată binecuvântare...o plimbărică în parc!
duminică, 7 septembrie 2008
duminicã
dimineaţa, devreme rău
Mi-au plecat amicii, dupa ce s-au săturat de băut. În sfârşit....că mă săturasem de ei de-acum. Acum, mă plictisesc atât de tare, încât am făcut ceva grav: am închis televizorul!
N-am mai scris în jurnalul ăsta de vreo 2 ani. Mi-a rămas în minte o discuţie patetic de intelectuală de acum vreo lună jumate, în Weimar, despre cât de important este ţinutul unui jurnal pentru relevarea sinelui şi alte prostii psihanalitice.......deşi încerc să mă ţin departe de chestii prea profunde, cred că mi-a rămas în cap prostia asta cu jurnalul. Citesc însemnările făcute în anii trecuţi şi mă apucă mirarea: e material bun de o carte aici. Dar cine naiba ar publica căcaturile astea în Bacău....pe aici, în oraşul ăsta, literatura e o treaba preţioasa rău...se scrie când e luna plină, când toate stelele sunt vizibile şi aliniate corect pentru ca inspiraţia să se producă, păsările ciripesc........ şi rahaturi poetice se petrec. Uite, că mi-a ieşit şi oleacă de rimă!
Mă uitam mai devreme la tv la un film porno...scenariul clasic: o tipa sugea o sulă monstruoasă, cu o figură atât de încântată….m-a sictirit într-atât, încât în loc să fac o labă, cum ar fi trebuit regulamentar, am schimbat canalul. E de rău! Am preferat în schimb să mă uit la Die Hard...crecă pentru a 14-a oară....habar n-am de ce....cred că e o problemă pshihologică gravă care mă motivează să urmăresc de fiecare dată rahatul ăsta de film până la capăt când îl prind pe vreu post tv.
17:30
Mă simt sfârşit, supt de vlagă! Mintea mi-e setată pe gândul intoxicant de dureros că azi nu am vorbit cu L. Şi doar ştiu că se află într-un loc unde nu are internet.....mizerabilă mai e mintea umană...iraţională şi păcătoasă! Însă, între timp, sunt mort pentru alte activităţi...doar stau şi aştept.
Stomacul mi s-a strâns ghem. Mă invadează tot felul de frici iraţionale ...şi nici măcar băutura nu e o solutie acum. Sunt închis într-o celulă, împreună cu gândurile mele...oribile .... şi care mă macină încet încet.....nu văd nimic care să mă scape de aici. Am trecut de atâtea ori prin asta...nu e nimic de făcut, decât să mă întind în pat şi să îi las să-şi facă damblaua cu mine....demonii mei nervoşi foc pe mine...la un moment dat se vor linişti...totdeauna se întâmplă aşa. Do your thing, motherfuckers!!!
Ies la o plimbare cu bicicleta, poate mă mai liniştesc.
22:27
Am fost în seara asta la unul din cele 3 scări turn pe care le am în minte pentru planul meu de sinucidere. Celelalte două scări au interfon şi nu am putut intra. Am legat bicicleta de un gard, am luat liftul până la ultimul etaj, opt, şi am intrat în încăperea unde e ghena de gunoi. Pute acolo. Unul din cele două geamuri este lipsă. M-am uitat în jur şi, amuzat, încercam să găsesc motive pentru care locul nu e cel potrivit: geamul e prea scund, pute în încăpere, jos este o terasă pe care au pus o şarpantă, ce mi-ar putea amortiza căderea.....numai tâmpenii!
Mă simt obosit să mai lupt, să mă mai motivez să exist.....să mă trezesc dimineaţa, să-mi pregătesc cursurile, chiar să mai beau....Am obosit teribil. Gata!
Mi-au plecat amicii, dupa ce s-au săturat de băut. În sfârşit....că mă săturasem de ei de-acum. Acum, mă plictisesc atât de tare, încât am făcut ceva grav: am închis televizorul!
N-am mai scris în jurnalul ăsta de vreo 2 ani. Mi-a rămas în minte o discuţie patetic de intelectuală de acum vreo lună jumate, în Weimar, despre cât de important este ţinutul unui jurnal pentru relevarea sinelui şi alte prostii psihanalitice.......deşi încerc să mă ţin departe de chestii prea profunde, cred că mi-a rămas în cap prostia asta cu jurnalul. Citesc însemnările făcute în anii trecuţi şi mă apucă mirarea: e material bun de o carte aici. Dar cine naiba ar publica căcaturile astea în Bacău....pe aici, în oraşul ăsta, literatura e o treaba preţioasa rău...se scrie când e luna plină, când toate stelele sunt vizibile şi aliniate corect pentru ca inspiraţia să se producă, păsările ciripesc........ şi rahaturi poetice se petrec. Uite, că mi-a ieşit şi oleacă de rimă!
Mă uitam mai devreme la tv la un film porno...scenariul clasic: o tipa sugea o sulă monstruoasă, cu o figură atât de încântată….m-a sictirit într-atât, încât în loc să fac o labă, cum ar fi trebuit regulamentar, am schimbat canalul. E de rău! Am preferat în schimb să mă uit la Die Hard...crecă pentru a 14-a oară....habar n-am de ce....cred că e o problemă pshihologică gravă care mă motivează să urmăresc de fiecare dată rahatul ăsta de film până la capăt când îl prind pe vreu post tv.
17:30
Mă simt sfârşit, supt de vlagă! Mintea mi-e setată pe gândul intoxicant de dureros că azi nu am vorbit cu L. Şi doar ştiu că se află într-un loc unde nu are internet.....mizerabilă mai e mintea umană...iraţională şi păcătoasă! Însă, între timp, sunt mort pentru alte activităţi...doar stau şi aştept.
Stomacul mi s-a strâns ghem. Mă invadează tot felul de frici iraţionale ...şi nici măcar băutura nu e o solutie acum. Sunt închis într-o celulă, împreună cu gândurile mele...oribile .... şi care mă macină încet încet.....nu văd nimic care să mă scape de aici. Am trecut de atâtea ori prin asta...nu e nimic de făcut, decât să mă întind în pat şi să îi las să-şi facă damblaua cu mine....demonii mei nervoşi foc pe mine...la un moment dat se vor linişti...totdeauna se întâmplă aşa. Do your thing, motherfuckers!!!
Ies la o plimbare cu bicicleta, poate mă mai liniştesc.
22:27
Am fost în seara asta la unul din cele 3 scări turn pe care le am în minte pentru planul meu de sinucidere. Celelalte două scări au interfon şi nu am putut intra. Am legat bicicleta de un gard, am luat liftul până la ultimul etaj, opt, şi am intrat în încăperea unde e ghena de gunoi. Pute acolo. Unul din cele două geamuri este lipsă. M-am uitat în jur şi, amuzat, încercam să găsesc motive pentru care locul nu e cel potrivit: geamul e prea scund, pute în încăpere, jos este o terasă pe care au pus o şarpantă, ce mi-ar putea amortiza căderea.....numai tâmpenii!
Mă simt obosit să mai lupt, să mă mai motivez să exist.....să mă trezesc dimineaţa, să-mi pregătesc cursurile, chiar să mai beau....Am obosit teribil. Gata!
sâmbătă, 22 iulie 2006
sâmbãtã
Încă mai sunt pe aici... Interesantă mişcare să ţii jurnal!
Vară…căldură, plictiseală, muzică plângăcioasă....
Vară…căldură, plictiseală, muzică plângăcioasă....
joi, 18 august 2005
joi
Am o căcare monstruoasă, dar am o plăcere uriaşă să o amân cât mai mult şi să mă ocup cu tot soiul de nimicuri, cum ar fi să scriu în jurnalul ăsta. Astea sunt plăcerile pe care mi le permit la vârsta mea! Cred că mi s-au murdărit şi chiloţii de când stau cu căcatul pe canal, hiper-pregătit pentru ejectare. Cert este că mă băşesc de nu ştiu ce-i cu mine.
Nu mai rezist. Mă duc să mă cac.....
Nu mai rezist. Mă duc să mă cac.....
vineri, 12 august 2005
vineri
Numai vacanţele de vară reuşesc să mă deprime în halul ăsta. Abia în acest anotimp, trecând prin perioadele de inactivitate cruntă de care dispun, devin conştient de cumplita mea inutilitate şi nonvaloare.
marți, 5 iulie 2005
marţi
Obosit. Trist. Mi-au căzut toate puterile. Totul e în culori sumbre. N-aş zice că speranţele de voie-bună ale Universului sunt în grija mea. Mă fut în ea viaţă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
