sâmbătă

Sunt minunat de lipsa de entuziasm pe care o inspir celor din jur! Nu pot convinge pe nimeni să facă ceea ce vreau cu nici un chip.

vineri

Resimt foarte dur tot căcatul din viaţa pe care mi-am construit-o până acum. Cât de josnic şi de mizerabil sunt! Mi-e scârbă de ce am putut să ajung, de ce reprezint: un om lipsit de integritate, de un simţ moral, de constanţă mai ales! Am o mentalitate de infractor, sunt lipsit de voinţă sau de un sistem de valori ferm, sunt acaparat de pornografie şi de conştiinta banului. Mă simt acaparat de mizeria pe care mi-o oferă viaţa, fără putinţă de scăpare sau de alinare. Fuck! Sunt teribil de brutale momentele astea de luciditate! O formă de nebunie episodică, înecată în eufemisme liniştitoare, dar iluzorii, pe care orice nenorocit, ca mine şi le construieşte migălos în vise grandioase de o zi - două, doar cât să-şi poată trăi amărâta de viaţă.

joi

Am luat ţeapă azi cu banii: directorul era plecat din localitate. Ea nu a venit. E bine aşa. Mă simt obosit, dar mulţumit de faptul că nu m-a afectat ţeapa cu salariul. M-a emoţionat gestul (sau oare nevoia!) Alinei de a semna condica, pentru câteva zile, pentru mine. Mă gândesc că nu e doar o chestiune de colegialitate şi poate că a simţit o nevoie reală să facă asta. Mă întreb ce poate să fi simţit când a făcut asta. Eu, unul, am fost mişcat şi excitat când mi-am dat seama că e scrisul ei, că e mâna ei cea care a semnat cu numele meu. Bizară senzaţie!

miercuri

Am făcut o labă zdravănă adineauri şi mi-am potolit , pe moment, hormonii. Mâine mă duc în Hălăuceşti şi sunt curios ce porţie serioasă de plictiseală mă aşteaptă. Îmi voi lua banii, voi face cerere de concediu, voi conversa politicos cu babele colege ale mele, voi semna condica şi mă voi uita după lucrurile Alinei prin cancelarie. Aşa arată ultima mea zi oficială de lucru acolo. Mi-e frică să mă gândesc la faptul că aş putea-o întâlni; nu aş şti cum să reacţionez, ce să-i vorbesc, cum să mă port în preajma ei. Cred că ne vor plictisi ori vor durea al dracului platitudinile pe care le vom schimba, când ar putea fi spuse sau făcute atâtea chestii.

marţi

Sunt uneori momente în care te simţi buricul lumii şi ştii că urmează să trăieşti lucruri măreţe. Am, acum, sentimentul acut că voi trece prin câteva încercări puternice şi intense. Aştept.

duminicã

Am visat-o iarăşi astă-noapte. Era atâta tristeţe între noi, încât ne vorbeam monosilabic, cu izbucniri pasionale, urmate imediat de regrete puternice pentru indiscreţie şi faţă de situaţia în care am ajuns. M-am trezit cu acelaşi sentiment dureros de pustietate totală. Îmi simt muşchii stomacului cum se strâng arici, într-o durere ascuţită. Sunt amorţit de valurile intense şi succesive de durere la gândul că nu vom mai avea nici un fel de viitor împreună; m-aş fi mulţumit cu absolut orice.

sâmbãtã

Resimt tot mai mult golul imens şi inutilitatea totală a trăirilor şi acţiunilor mele. Mă gândesc din ce în ce mai des la o utopie în care aş fi putut trăi fericit o viaţă de om cu ea. Am visat astă-noapte cum ţineam o oră de căcat în Hălăuceşti, într-o agitaţie de infern şi eram teribil de supărat de situaţie. Deodată, mi-am adus aminte că în pauză am s-o văd pe Alina şi am să mă simt grozav. În acel moment am simţit o senzaţie intensă de linişte şi bucurie anticipativă la gândul vederii ei; m-am trezit brusc, realizând că, oriunde voi preda în viitor, nu voi mai cunoaşte această bucurie şi, poate, voi uita că se poate simţi o astfel de trăire. Voi rămâne doar cu sentimentul că aş fi putut să mă simt atât de grozav la vederea unei fiinţe şi la gândul că ea ar trăi acelaşi lucru (îmi aduc aminte acum de o mărturisire târzie a ei, că oricât de nasol îi mergea într-o zi, la gândul că eram în şcoală şi urma să mă vadă, simţea o bucurie secretă). Mă omoară tâmpenia asta de melancolie şi stupizenia siropoasă şi inutilă a sentimentelor mele idioate! Wake up, brother!
De unde atâta durere? Vreau să uit de mine, de viaţă, de şerpii din stomac şi de demonii din mintea mea. Sunt doar un lăbar inutil şi un cretin patentat!