Sunt uimit în ce stare de dependență am ajuns față de internet. Azi a căzut internetul, aproximativ o oră, pe la ora prâzului și starea de moleșeală, pe care o trăiam în fiecare duminică, s-a evaporat instant în momentul în care am citit anunțul fatidic pe monitorul calculatorului: ”You are not connected to the internet”. Totul s-a schimbat în acel moment. M-am trezit izolat, complet singur, ca un Robinson Crusoe pe o insulă pustie, într-o stare de febrilitate acută și de semi-panică. Am dat restart de nu știu câte ori la calculator, am scos și am băgat cablurile de la aparatul wi-fi de nenumărate dăți, l-am resetat de 3 ori, am scos și am băgat în priză totul din spatele calculatorului, în mod repetat, psihotic, în speranța că zeii internetului vor fi miloși cu mine. Nimic!
Disperat, am sunat pe M., cel mai bun prieten al meu, care, spre norocul meu, e și IT-ist. După ce m-a pus să mai scot și să bag în priză încă o dată totul și să resetez wi-fi-ul, a părăsit tihna căminului familial de duminică și a venit la mine, să rezolve situația, probabil simțindu-mi disperarea. Jumătate de oră mai târziu, după ce a meșterit peste tot și după un apel la furnizorul de internet, zeii online-ului mi-au zâmbit din nou, așa că ne-am apucat de băut, mai mult eu, ca să fiu corect, și de povestit, căci ne vedem destul de rar, doar la întâlnirile noastre săptămânale de tenis. După ce a plecat, mi-am făcut o cafea și, în ciuda alcoolului băut anterior, am avut cea mai productivă zi de anticariat de foarte mult timp încoace, poate ca o compensare pentru ora de internet pierdută nemilos azi....sau poate ca reacție subconștientă la frica de a păți acest lucru în viitor.
Îmi aduc aminte de epoca trecută, de acum 20 de ani, ca de o altă eră istorică, eram când eram student în Iași și nu aveam telefon mobil, calculator sau o adresă de email...și eram foarte bine, citeam mult, făceam lungi plimbări, mă duceam la teatru și îmi atacam limitele de timiditate în permanență, făcându-mi prieteni noi și socializând frecvent. Din punctul ăsta de vedere, mă simt norocos să fi trăit 3 perioade istorice distincte: 10 ani de copilărie în comunism, cu privațiuni de tot felul, în care totul era uniformizat și controlat de sistem, apoi încă zece ani de adolescență într-un capitalism sălbatic și pseudo-democrație, când am citit tot ce prindeam în mână cu o foame teribilă, refugiat permanent în alte lumi, fiindcă bomba emoțională care a fost adolescența pentru mine era departe de orice control. Ultimii 20 de ani au schimbat fantastic totul, trăiesc în cu totul o altă lume față de când aveam 7 ani și începeam școala, cu cheia de la apartament legată cu sfoară, pe sub cămașă, în toamna lui 1986. Am acum trei vicii care mă consumă total, fără nicio rezistență din partea mea: alcoolul, internetul și somnul. O oră fără internet astăzi a echivalat cu moartea mea, cu eliminarea identității mele din lume....îl înțeleg un pic mai bine acum pe Lazăr, cel înviat din morți de către Hristos, oare a trăit același sentiment puternic de recunoștință, ca mine azi, când am reînviat în mediul online....sau a înjurat, filosofic, împotriva încălcării nerușinate de către fiul lui Dumnezeu a ordinii acestei lumi?
Îmi aduc aminte de epoca trecută, de acum 20 de ani, ca de o altă eră istorică, eram când eram student în Iași și nu aveam telefon mobil, calculator sau o adresă de email...și eram foarte bine, citeam mult, făceam lungi plimbări, mă duceam la teatru și îmi atacam limitele de timiditate în permanență, făcându-mi prieteni noi și socializând frecvent. Din punctul ăsta de vedere, mă simt norocos să fi trăit 3 perioade istorice distincte: 10 ani de copilărie în comunism, cu privațiuni de tot felul, în care totul era uniformizat și controlat de sistem, apoi încă zece ani de adolescență într-un capitalism sălbatic și pseudo-democrație, când am citit tot ce prindeam în mână cu o foame teribilă, refugiat permanent în alte lumi, fiindcă bomba emoțională care a fost adolescența pentru mine era departe de orice control. Ultimii 20 de ani au schimbat fantastic totul, trăiesc în cu totul o altă lume față de când aveam 7 ani și începeam școala, cu cheia de la apartament legată cu sfoară, pe sub cămașă, în toamna lui 1986. Am acum trei vicii care mă consumă total, fără nicio rezistență din partea mea: alcoolul, internetul și somnul. O oră fără internet astăzi a echivalat cu moartea mea, cu eliminarea identității mele din lume....îl înțeleg un pic mai bine acum pe Lazăr, cel înviat din morți de către Hristos, oare a trăit același sentiment puternic de recunoștință, ca mine azi, când am reînviat în mediul online....sau a înjurat, filosofic, împotriva încălcării nerușinate de către fiul lui Dumnezeu a ordinii acestei lumi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu