sâmbătă, 17 septembrie 2016

preludiu


am fost certat în seara asta
răcoroasă
de toamnă
cu multă blândețe
de o damă de plăceri
(nu pot să-i spun curvă
că era mult prea timidă și drăguță)

chestiunea care a deranjat-o
pe tânăra damă de moravuri
ușoare
a apărut după ce a aflat
vârsta mea –

acum, pentru necunoscători
când mergi la damele de plăceri
sau curve – depinde în totalitate de
atitudinea lor față de
propria meserie –
există un minim conversațional
absolut inevitabil
de care trebuie să fii pregătit
sufletește:
cum te numești
vârsta și, surprinzător de ironic
dacă ești căsătorit –

așadar, revenind la preludiul
conversațional cu andreea, dama mea
de plăceri vinovate
din seara asta
neplăcerile mele au început
fără să mă aștept:

”cum de nu sunteți căsătorit
și fără copii la vârsta
dumneavoastră” -
m-a mustrat ea
la persoana a II-a plural
cu o înduioșătoare blândețe
în timp ce-mi aprindeam o
țigară
iritat de direcția în care evolua
discuția

”eu am 21 de ani” continuă andreea
(fapt de care m-am îndoit
instantaneu)
”și am destul timp să
mă distrez
înainte de a-mi face o familie –
dumneavoastră sunteți al șaptelea client
de azi
și mai am patru programări după –
apoi merg direct la club
să mă simt bine până
dimineață” – a încheiat ea
pe un ton părintesc

- un alt lucru pe care
trebuie să-l știi
tu
cititorule neinițiat
e că această conversație minimală
iminentă
de la orice damă de plăceri
e plină de minciuni de la un capăt
la altul
din motive legale evidente

însă, spre profunda mea neplăcere
acest adevăr general valabil
aplicabil la majoritatea
prostituatelor
nu a împiedicat-o niciun moment
pe dulcea mea damă
de plăceri amoroase
să mă certe blând
și cu atâta înțelepciune
înainte să ne apucăm de treabă
în această răcoroasă
seară
de toamnă


luni, 15 august 2016

rană


m-am rănit astăzi
intenționat, 
prietene,
să văd dacă mai simt
ceva

apoi m-am concentrat
pe durere -
era singurul lucru
real
din viața mea
în această dimineață

sătul, dragă prietene
de a munci pe pilot automat
de a achita facturi și taxe
la nesfârșit
de a răspunde la telefon
și la email-uri
de a vorbi fără a mai crede
în ceea ce zic
de a bea ca să pot adormi
și
mai ales
plictisit la culme
de a mă trezi în fiecare dimineață
la fel de mirat
de ce mai caut pe aici –
m-am rănit astăzi
intenționat

și, ca într-un cântec
de Johnny Cash
m-am bucurat
când am simțit
în sfârșit
durere


luni, 18 iulie 2016

statică



rătăcit la o o cafenea
în zona cea mai aglomerată
a marelui oraș
într-o zi din mijlocul săptămânii -
mă uit curios
la umbrele oamenilor și
mașinilor
cum aleargă, grăbite
spre o iluzie


în această dimineață
plină de fantome
îndârjite
care fac slalom
pe lîngă masa
mea
mă simt tentat
să chicotesc
amuzat
și să contemplu
pe îndelete
și plin de lene
ca un înțelept șaman indian
cum se ridică spre
cer
încet
fumul din țigara mea

duminică, 26 iunie 2016

paradă de război


mi-am aprins o țigară mai devreme
istovit -
tocmai terminasem de purtat
o luptă pe viață și pe moarte cu
o armată fioroasă
de cuvinte

la început au apărut câteva
cuvinte
în flancuri
unul câte altul
ca niște fulgere de furtună -
apoi
la mijloc, grosul armatei:
structurile gramaticale
și, la urmă, cavaleria:
propozițiile principale
și subordonatele

nu erau orice fel de cuvinte
nu-mi vorbeau despre viață
despre moarte
dragoste
sex
ură
cuvinte pe care
le folosesc de obicei
în poeziile mele -
nu-mi vorbeau despre nimic
ci doar marșau în luptă spre mine!

cuvintele care m-au atacat
astăzi
(le-am recunoscut chiar de la început)
erau concepte gramaticale
pe care le folosesc deseori în poezie
și nu-mi pasă niciodată de ele

cred că în noaptea asta însă
s-au săturat
de indiferența mea de ani de zile
și au decis să se răzbune

așadar, azi noapte
am purtat o luptă
crâncenă -
pe care nu știu nici acum
cine a caștigat-o -
cu o gașcă războinică
de subordonate condiționale
diateze pasive
adverbe de timp
și de loc
cu niște verbe la imperfect
și mai mult ca perfect
și, ahhh! - mai ales!!!
cu niște pronume personale
atât de agresive
în acuzativ și dativ
care m-au umplut de spaimă
și furie

acum stau în bătrânul meu
fotoliu
din balcon
și fumez, epuizat
mulțumit că am reusit
să supraviețuiesc
și chiar să iau, ca prizonieri de război
câteva substantive abstracte și articulate nehotărât
un grup de verbe la perfect compus
și un mai mult ca perfect –
cred că acesta era generalul armatei
de cuvinte
care mă atacase
și pe care l-am pus
să deschidă parada de prizonieri
din prima strofă

duminică, 17 ianuarie 2016

poveste de marinar


(acesta este un experiment
literar
care își află originile în istorie
muzică
cinematografie
și în neputința mea
de a mai scrie vreun rând
de mai bine de 9 luni)

„    -     ce-i cu cicatricea
de pe brațul stâng?
-        fu întrebat bătrânul marinar
știrb
ce-şi bea liniştit berea
în crâşma veche din port
      - e un tatuaj vechi
vasul u.s.s. indianapolis -
din al doilea război
am încercat fără succes
să-l scot demult
-        ai fost pe indianapolis?
-        da.
submarinele japoneze au tras
2 torpile în noi
care au scufundat vasul
în 12 minute

ne întorceam de pe insula tinian
tocmai dusesem bomba
de la hiroshima
1100 marinari s-au aruncat atunci
în apă.

nu am văzut primul rechin
decât după o jumătate de oră
un rechin tigru
de 4 m
știi cum îți dai seama de mărimea
unui rechin în apă?
te uiți la aripa dorsală
dar noi nu știam atunci

misiunea noastră era atât de secretă
încât nu a fost trimis un niciun SOS
și nu ne-au declarat dispăruți
pentru o săptămână

la prima lumină a zilei
rechinii au venit în recunoaștere.
ne-am adunat în grupuri compacte
stăteam ca la poze în calendarele
de război -
și când se apropia vreun rechin
începeam să țipăm și să agităm violent
apa rece a oceanului

uneori, rechinul pleca
…alteori nu pleca
uneori, rechinul se uita fix
în ochii tăi
cu privirea lui neagră
ca de păpușă fără viață

când se apropie și mușcă
ochii ăia morți
se rostogolesc și se fac albi
apoi auzi țipătul ascuțit
de agonie
și valurile se înroșesc
și ei tot vin…
şi vin...
și te sfâșie în bucăți

până a doua zi
pierdusem aproape 100 de oameni
nu știu câți rechini erau
poate o mie
nu știu câți oameni au murit
în medie 6 pe oră

joi dimineața am dat
peste un prieten de-al meu
din cleveland
jucător de baseball
credeam că doarme
m-am apropiat să-l trezesc
se legăna ca un humpty-dumpty
în apă
ei bine, fusese mâncat de rechini
de la mijloc în jos

în a cincea zi, la amiază
un avion mic, care își făcea patrula
obişnuită
a trecut deasupra
și ne-a văzut în apă
înconjurați de rechini
și peste 3 ore
un avion militar uriaș
a venit să ne culeagă
unul câte unul


știi
atunci mi-a fost cel mai frică
așteptându-mi rândul
să fiu salvat
niciodată nu am mai pus
o vestă de salvare pe mine

așa că
1100 de oameni s-au aruncat în apă
şi 317 marinari au scăpat
rechinii i-au luat pe restul
atunci
pe 29 iunie 1945

oricum,
ne-am îndeplinit misiunea:
am dus bomba – rânji amar
marinarul știrb

-        în timp ce ne ridicau
îngroziţi
am început să cântăm din toate puterile
pentru a alunga rechinii:

”- arată-mi drumul spre casă
sunt obosit și vreau să dorm.
am băut ceva
acum vreo o oră
și mi s-a urcat direct la cap. -
pe oriunde aș hoinări
pe pământ, mare sau cer
întotdeauna mă vei auzi cântând:
arată-mi drumul spre casă
arată-mi drumul spre casă
arată-mi drumul spre casă”

sursele: - U.S.S. Indianapolis (CA-35) – Wikipedia
-        cântecul ”Show me the way to go home” – Emerson, Lake & Palmer
-        filmul ”Jaws” (1975)

joi, 26 martie 2015

cântec de jale


of, aida!
te-am văzut acum mulţi ani
întâmplător
într-o dimineaţă
ai ieşit să deschizi geamul tău
de la etajul trei
of of, aida!

of, aida!
ce dimineaţă minunată
mi-ai oferit atunci!
eram pe balcon
fumam prima ţigară a zilei
iar tu abia te trezeai
erai într-o pijămăluţă străvezie
of of, aida!
şi ţi-am zărit, pentru două clipe
in-ter-mi-na-bi-le
sânul dulce
şi rotund
încă adormit
şi uşor transpirat de somn
dar atât de dulce
of of, aida!

of, aida!
nu m-ai văzut atunci
nu m-ai văzut niciodată
deşi exist de atâţia ani
dar tu ai devenit atunci
centrul gândurilor mele
când mi-o luam la mână
de atâtea ori
pentru ani şi ani de adolescenţă tulbure
of of, aida!

of, aida!
au trecut ani
te-am văzut recent
of of, aida!
te-ai rotunjit înfiorător
ai făcut trei copii
vinzi la piaţa de zarzavaturi acum
şi ai pus încă un strat de guşă
of of, aida!

of, aida!
îţi jur aici
în cântecul ăsta de jale
că vei rămâne pe vecie
pentru mine
fata ce deschidea geamul de la trei
în dimineaţa aia minunată
cu sânul dulce
şi rotund
încă adormit
şi uşor transpirat de somn
dar atât de dulce
of of, aida!

luni, 9 februarie 2015

condamnare


condamnat pe termen limitat
de a trăi
fără nimic sfânt în mine
mă revolt câteodată
și port bătălii îndelungi
dar întotdeauna lipsite
de succes
cu verbul
a fi

îndărătnicia de a trăi
cred că mi se trage
de mult timp
când am observat prima oară
că sunt:

lumea se golise atunci
de orice substanță
timpul încetase
să-și mai facă treaba
și se oprise

apoi, gândurile mele au început să atârne
din ce în ce mai greu
unul după altul
transformându-se într-o suferință feroce
până ce au devenit durere pură

paralizat și neputincios
de a mai exista
plin de tristețe
am renunțat la orice ambiție
și am devenit
în acel moment
cu mult timp în urmă
un spectator înfrânt
al vieții