orice om este un cântec fără rimă

..........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


orice om este un cântec fără rimă
strident
cu multe dezacorduri
în care este vorba de frică
nebunie
moarte
şi de o poveste de dragoste
care nu se sfârşeşte niciodată

orice om este o piesă lungă de teatru
al cărei regizor dirijează fără noimă
iar actorii sunt caricaturi îngroşate la absurd
ale spectatorilor trişti din piaţa publică

orice om este un monstru urban rătăcitor
care mănâncă
bea
se fute
votează
stă la coadă la Impozite şi taxe
visează
plânge
râde
şi apoi moare

epitaf pentru anii douăzeci

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine

devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am dispreţuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei

ca să pot supravieţui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghiţind somnifere şi îmbătându-mă crunt de câte ori am putut

am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învăţând la şcoli alese
şi citind, haotic şi plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână

apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învăţat şi am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci

mi-am petrecut o bună parte a anilor mei douăzeci
consumând, fără discriminare, haşiş
şi marijuana
pe unde am apucat

în ultima parte a anilor mei douăzeci
am fost îndrăgostit nebuneşte de o himeră
pe care o mai visez uneori
şi mă umple de tristeţe de fiecare dată

am început prima parte a anilor mei treizeci
făcând pace cu mine -
lumea zice că e doar un firav armistiţiu care n-o să dureze prea mult

acum îmi petrec prima parte a anilor mei treizeci
muncind până la epuizare
şi îmbătându-mă de câte ori pot

îmi mai petrec prima parte a anilor mei treizeci
mergând la prostituate o dată pe săptămână
şi scriind câte două poezii pe lună
cu o regularitate de ceas helvetic

l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


I

l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roşie de voiaj
şi am pornit în călătorie spre vechea mănăstire din nordul moldovei


II

sătul de prea mult bine contemporan
şi sâcâit de amintirea unui straniu vis premonitoriu
plecasem ieri la pândă, în faţa falnicei catedrale ortodoxe a oraşului
după fiul lui dumnezeu


când, spre uluirea mea, acesta apăru printre uşile grele ale catedralei
m-am apropiat cu evlavie de el
şi l-am prins strâns de mijloc


un pic surprins, cristos se uită cu dragoste în ochii mei -
cred că avea şi bucurie în privirea lui
de parcă m-ar fi aşteptat de o veşnicie -


l-am sărutat violent pe buzele învineţite de frig
apoi, cu o singură mişcare generoasă
i-am spintecat gâtlejul de la un capăt la altul


III

acum stau întins în patul meu vechi -
dezorientat şi speriat de ce-am făcut -
şi încerc să alung valurile de panică
la gândul că l-am asasinat mai devreme pe blajinul fiu al lui dumnezeu


geanta mea roşie de voiaj e deja pregătită lângă uşă
plină ochi cu membrele ordonat tranşate ale vedetei mele divine:
capul, picioarele şi torsul abia au încăput în nava principală a genţii
iar mâinile au intrat cu greu în buzunarul din faţă


IV

sunt aproape convins că oamenii lui dumnezeu în negru
de la vechea mănăstire din nordul ţării
vor şti ce să facă mai departe cu rămăşiţele lui cristos

în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


în oraşul de provincie cu două catedrale falnice
erectate nemilos chiar în inima lui
oamenii se târâie, abrutizaţi de soare,
pe asfaltul moale
transpirându-şi în tăcere vieţile goale
pe strada principală


în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf -
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi câţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric
şi mănâncă popcorn din pungile jumbo size


în oraşul de provincie o pisică tărcată
se furişează pe lângă zidul crăpat
al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele
şi burta îi e lipită de şira spinării -
doar foamea i se mai vede
în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi


în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane, în blocurile coşcovite
în magazinele de haine second-hand
şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite


în oraşul de provincie uitat de toţi zeii
şi demonii creştinătăţii
în care visele au murit de mult
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile
să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare

în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


hai să te fac un barbut
şi-apoi, cu timiditate
să-ţi fac propuneri sexuale neobrăzate


dup-aia hai să mergem la hipodrom
să ne uităm cum transpiră de zor caii
alergând cu înverşunare
şi să pierdem vremea jucând la pariuri


când o să fim prea plictisiţi de curse
hai să te duc la baia cârciumii din hipodrom
şi să-ţi ling pizda tânără -
până ce, sătulă, o să-mi dai un şut peste moacă
să mă car din ea


hai să fim pesimişti când ne întoarcem acasă
să stăm în pat şi să fumăm
ascultând zgomotele stranii ale oraşului
în timp ce mă uit absent la pereţii camerei tale
beat
obosit să-ţi mai răspund la întrebări existenţiale
tânjind după întuneric
şi singurătate

sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


sunt un ecou fabulos
al minţii tale!
sunt zumzetul oraşului tău
supra-aglomerat
sunt furia ta de dimineaţă când te trezeşti
sunt scrâşnetul asfaltului obosit al conştiinţei tale

sunt îndrăzneţ şi la modă
sunt bio-degradabil -
deci adaptat nevoilor mediului tău-

sunt cool şi, astfel, protejat împotriva bolilor venerice

sunt moş crăciunul pervers al visurilor tale.

sunt fanul filmelor cu jay şi silent bob
şi al băutului de bere la prima oră a dimineţii.

sunt prizonierul beat al pizdei tale trendy
pe care vreau s-o ling acum
şi-apoi în care să-mi instalez pula cu plăcere
şi adoraţie

înregistrare post-apocaliptică

.........................................................................................................

din volumul: Orice om este un cântec fără rimă. Editura Junimea, Iaşi, 2012


I

în data de 26 mai 2009, la 5.42 dimineaţa ora româniei
a fost raportată o lumină puternică dinspre vest
aceasta a strălucit intens doar câteva secunde
dar a fost zărită de la zeci de kilometri depărtare

se spune că sursa luminii fusese declanşată cu şapte ore înainte
de pe un alt meridian al planetei

câteva clipe mai târziu s-a auzit un zgomot asurzitor -
ca un tunet răguşit -
urmat imediat de o explozie fantastică
care a sfâşiat planeta în sute de miliarde de fărâme în spaţiu


II

34 de minute mai încolo, singurul supravieţuitor al exploziei -
chinuit de o durere incredibilă de cap -
se trezi din somn

se dădu cu greu jos din pat
se duse la baie - unde se masturbă -
auzise el odată că asta ajută sigur dacă eşti mahmur -
se spălă pe mâini
apoi ieşi la o ţigară pe balcon.
acolo văzu - de la înălţimea etajului 4 -
că lumea fusese distrusă complet în timp ce el dormea

iniţial s-a bucurat -
asta însemna că nu mai trebuia să se prezinte la serviciu peste aproximativ 2 ore -
liceul său, cel mai probabil, fusese pulverizat de suflul exploziei

termină ţigara
şi vru să stingă chiştocul în cutia de conserve de tomate turceşti de lângă el - marca "Burcu Domates Salcasi"
pe jumătate umplută de resturi de ţigară, chibrite arse şi flegmă galbenă de fumător
dar se uită, curios, încă o dată pe geamul balconului
în golul imens al universului
şi se gândi că protejarea mediului
nu mai este acum o problemă stringentă a omenirii -

aşadar, cu un zvâcnet scurt al arătătorului, aruncă chiştocul încă arzând
în spaţiu


III

câteva minute mai târziu -
deranjat de o lumină intermitentă
emisă de telefonul său nokia 1680 -
probabil alerta de mesaje noi -
bărbatul îşi verifică mobilul
şi astfel află motivul extincţiei rasei umane

sms-ul, trimis de fosta lui logodnică -
un lider terorist internaţional incognito,
după cum o suspecta el -
la 5.41 a.m. ora româniei
spunea următoarele:
"I had to do something to get some control on my life back
so i sent this nuclear bomb directly to you
to make sure you asshole do not survive."


IV

supravieţuitorul îşi turnă un pahar de bere rece
pe care îl sorbi cu poftă
şi plescăi zgomotos în liniştea încremenită a cosmosului

după care se întinse în pat
şi adormi aproape imediat