duminică, 28 iulie 2019

letargie


te trezești vreodată
știind că,
oricâte eforturi ai face
azi nu te vei putea conecta
la viața ta?

înțelegi atunci, dureros
că nu îți mai aparții
în această zi
nu mai ai familie
loc de muncă
identitate
speranță
și începi să tânjești
cu tot sufletul tău
spre uitare?

poți să vezi cum sufletul tău se ridică
în momentul acela
încet
deasupra corpului tău
și te privește, scârbit
cum exiști
fără justificare?

ahhh!
și simți cum ești invadat
barbar
de letargia aceea cruntă
ca o fierbințeală în corp
care îți taie orice elan
de a munci
de a iubi
de a te înfuria
de a mai lupta –
îți apare atunci, în minte, și ție
gândul acela violent
că îți dorești să te dezintegrezi
naibii
în neant
decât să mai trăiești
măcar o secundă
în afara lumii acesteia
în care buletinul tău pretinde că
încă exiști?

duminică, 19 mai 2019

două muște făceau sex mai devreme în public


două muște făceau sex mai devreme
în public
pe plasa de geam
în miezul zilei
în timp ce eu îmi consumam
în liniște
depresia de primăvară

două muște făceau sex mai devreme
în public
indiferente la faptul
că viața s-a mutat, de ceva timp
pe facebook
instagram
și twitter
prin mișcări delirante ale degetului arătător
în sus, în jos
dreapta, stânga
într-un ritm îndrăcit
de 4G pe internet

două muște făceau sex mai devreme
în public -
m-am uitat o vreme la ele
și, lipsit de alte ambiții sociale
fără să le deranjez
m-am apucat să scriu o poezie despre ele

două muște făceau sex mai devreme
în public
pe plasa de geam
pentru muște și țânțari
sfidând, cu o ironie teribilă
prejudecățile urbane
gravitația
și rolul de protecție al plasei
pentru muște și țânțari

duminică, 28 aprilie 2019

învins


am început ziua
învins

copleșit de un elan de productivitate
nepotrivit - l-am considerat în sinea mea -
m-am trezit devreme astăzi
m-am înarmat cu o cafea tare
cu o speranță firavă
și cu tot entuziasmul pe care
l-am putut aduna
că, poate...poate azi
voi câștiga lupta
cu orele, minutele și secundele pline de viață
care deja mă așteptau
nerăbdătoare
și inevitabile ca taxele și moartea

câteva minute mai târziu
am găsit în scrumieră, însă
un gând deșart de înfrângere
în rămășițele unei crime odioase
de cu o noapte înainte
când am ucis, împotriva voinței mele
un pui nevinovat de păianjen
ce se plimba, alene, pe un perete
în timp ce eu, amorțit de alcool
fumam în exces
obosit
scârbit de neputințele mele
și de câteva neplăceri urbane cotidiene

acum
stau în balcon
pe bătrânul meu fotoliu
unde contemplu
filosofic
cadavrul puiului de păianjen
din scrumieră
și continui să fumez în exces
invadat de o lene necruțătoare
împăcat cu gândul
că am început ziua
deja învins

duminică, 13 ianuarie 2019

ultima întâlnire



m-am întâlnit azi, pe neașteptate 
cu moartea mea

plin de prejudecăți
m-am uitat, cu mult interes 
filosofic
după o coasă și o figură scheletică
într-o pelerină lungă, neagră
din care să iasă valuri
de spaimă și teroarea
de a nu mai fi

însă, în fața mea
se afla o femeie tristă
cu cearcăne uriașe de neodihnă
îmbrăcată în haine ponosite
cenușii
ce părea plictisită de singura ei 
îndeletnicire
de a înceta vieți

am înțeles, instantaneu
că venise după mine
din privirea ei
plină de eternitate
și oboseală
de milenii
care m-a eliberat
în sfârșit
de bătaia de cap
de a mai exista

recunoscător,
am invitat-o într-o crâșmă de lux
pentru a sărbători moartea
mea iminentă

între multele pahare de vin
muzica asurzitoare
dramele inutile ale 
societății contemporane
și cuvintele lipsite 
acum
de orice valoare
care erau aruncate
cu frenezie
în jurul nostru
am devenit
încet încet
una cu moartea mea