duminică

Mi-e un dor cumplit de L... să-i simt corpul în mâinile mele, să o sărut, să-i miros pielea....să-i ling pizda, să o aud cum îmi rosteşte numele după ce fac dragoste cu ea - dureros de dulce....să-i văd zâmbetul... să mă uit la mersul ei leneş, uşor târşâit...sau felul în care priveşte orice...un tablou....în linişte....concentrată.....ţinând capul puţin înclinat în deapta.

Mi-am făcut calculele...am recitit nişte însemnări mai vechi....şi cred că blogul meu o să dispară. Dacă L învaţă româneşte vreodată...ceea ce e destul de improbabil .... sau cineva îi traduce însemnările mele....mă va părăsi. Nu cred că poate face faţă la mizeria din mine pe care o va descoperi în jurnalul ăsta.....şi...oricum....nu-mi pot asuma riscul....nu merită nici pe departe! Mâine trebuie neapărat să vorbesc cu M, să închidem blogul!