luni, 8 septembrie 2008

luni

I feel fucked! Nu găsesc o expresie românească care să exprime mai bine treaba asta. Dar ce sentiment exilirant este! Mizeriile altora, şi mai ales a celor cunoscuţi, sunt delicioase! E ca şi cum L s-a împroşcat singură cu rahat şi îmi oferă motive să ies din chestia asta. S-a dus în weekend acasă şi s-a întâlnit cu fostul prieten...şi cică a fost foarte greu şi emoţionant să îi explice nu-ş-ce chestii....dar nu poate să-mi spună mai multe acum ... şi să nu mă îngrijorez....proasta naibii...ce grămadă de căcat! Şi ce bou sunt eu că mă bag în situaţii de genul ăsta şi mă încurc cu femei care gândesc atât de anapoda...şi care pretind că mă iubesc şi că soarele răsare din curul meu! Ce femeie proastă!
Simt nevoia să renunţ....e cel mai uşor să renunţi la lucrurile importante. Cert este că m-am săturat să lupt...cu L, cu mine însumi, cu demonii din stomacul meu. Încep să devin patetic rău...mai bine o las mai moale cu scrisul.

Am fost pe la bancă azi-dimineaţă, după primul meu curs. Amuzant şi acolo. Depozitul meu de lire sterline depus acum vreo doi ani, de care eram atât de mândru, valorează cu vreo sută de euro mai puţin acum, cu tot cu dobânda acumulată pe perioada scursă, din cauza devalorizarii puternice a lirei din ultima perioadă. L-am schimbat în euro.....şi sunt curios ce afacere o să iasă şi din mişcarea asta financiară puternică pe care am făcut-o.

Văd c-o iau în gură din toate părţile azi. E una din zilele alea în care stai mai bine în casă, sub plapumă, cu lumina stinsă, ascuns....că nimic bun n-are cum să se întâmple. Am primit un email de la şefa mea...mi s-a anulat un proiect care urma să-mi aducă niste bani serioşi. Mă întreb ce mai urmează....e abia amiază!

Nu m-am ascuns îndeajuns de bine. Mi-au mai venit pe seară nişte veşti prin poştă: o cerere de bursă respinsă...şi un formular de plată pe care să-l completez....bine că se termină ziua asta. Sunt epuizat....stau în camera mea ...singur....obosit...amuzat....şi mă întreb: ce altceva s-ar mai putea întâmpla....fiindcă lejer nu-mi mai pasă. După o zi ca asta, singurul lucru pe care poţi să-l faci ca să te salvezi de nebunie e să râzi de ce ţi se întâmplă...şi să te culci. Oricum, prin comparaţie, zilele următoare o să fie poezie, curată binecuvântare...o plimbărică în parc!

Un comentariu:

M spunea...

apreciez ca ai pus linkul asta pe net...nu mi-am putut imagina de ziua mea onomastica, cand eu m-am simtit asa de bine ca altcineva poate sa aiba o zi proasta, era suficient ca eu m-am simtit bine...