sâmbătă

m-am dus până la crama tohani de lângă mine, să-mi iau nişte vin roşu .... şi după ce plătesc, nu ştiu ce mă mănâncă să las şi o carte de vizită......parcă o să aibă vreodată nevoie cineva de un interpret la crâşmă! tipa îmi dă vinul......şi după ce îmi citeşte numele, mă întreabă, nevinovat, dacă nu cumva sunt băiatul doamnei Creţu! Atât! ........mă uit la ea, forţându-mă să nu râd în hohote de cât de cretină e întrebarea.....şi nu spun nimic.....ce poţi să răspunzi la o asemenea întrebare?! ...... crezând că poate n-am priceput ce mi-a zis şi văzându-mă că încep să zâmbesc ..... repetă întrebarea: "sunteţi?" ......forţat....n-am încotro şi recunosc că-s băiatul maică-mii .... iar ea îşi continuă ideea .... e o femeie cu un plan precis .... mă întreabă dacă-mi mai aduc aminte de băiatul ei care venea la doamna Creţu, să picteze. Uşurat, mă reped să-i explic confuzia ..... mama mea a fost o amărâtă de confecţioneră.....n-a pictat niciodată nimic în viaţa ei.....dar ea deja mă alocase acelei femei din capul ei.... şi mă chestionează în continuare: "Sunteţi sigur?"......şi îmi dă şi adresa fictivei mele mame....nu cred că am convins-o......plec din cramă urmărit de privirea ei suspicioasă....de ce nu vreau s-o recunosc pe maică-mea?