mi se-ntâmplă
câteodată
să visez o poezie
nu păţesc asta
chiar în vis
ci mai degrabă în
starea aceea de veghe
dintre somn şi
trezie
când nu poţi să te hotărăşti
dacă vrei să te trezeşti
pentru o nouă zi
când nu poţi să te hotărăşti
dacă vrei să te trezeşti
pentru o nouă zi
azi-dimineaţă am
visat iarăşi o poezie
despre ea
chiar ăsta era şi
titlul pe care i-l dădusem
în vis:
”ea”
ţin minte că am
trăit şi un sentiment
de mândrie –
versurile îmi
veneau aşa de natural
unul după altul
şi se completau
ideal
mai târziu
după ce m-am
trezit
am decis, în timp
ce fumam o ţigară
privind alene doi
guguştiuci certându-se
în copacul din
faţă
să nu transcriu
poemul din vis –
cred că am devenit prea leneş în ultima vreme
şi m-am săturat
să mai scriu
poezii prea-pline
de ură
frustrare
neputinţă
şi dragoste
despre
”ea”
”ea”
Un comentariu:
Like
Trimiteți un comentariu