ea

mi se-ntâmplă câteodată

să visez o poezie

nu păţesc asta chiar în vis

ci mai degrabă în starea aceea de veghe

dintre somn şi trezie
când nu poţi să te hotărăşti
dacă vrei să te trezeşti 
pentru o nouă zi

azi-dimineaţă am visat iarăşi o poezie

despre ea

chiar ăsta era şi titlul pe care i-l dădusem

în vis:

”ea”

ţin minte că am trăit şi un sentiment

de mândrie –

versurile îmi veneau aşa de natural

unul după altul

şi se completau ideal

mai târziu

după ce m-am trezit

am decis, în timp ce fumam o ţigară

privind alene doi guguştiuci certându-se

în copacul din faţă

să nu transcriu poemul din vis –

cred că am devenit prea leneş în ultima vreme

şi m-am săturat

să mai scriu

poezii prea-pline de ură

frustrare

neputinţă

şi dragoste

despre 
”ea”