dumnezeu e ateu

azi-dimineaţă m-am trezit mai devreme
ca să-l caut pe dumnezeu
cu toate că nu am reuşit niciodată să dau de el
până acum

dumnezeu e şi al meu
mi-am spus încrezător în gând
şi, animat de un dor profund religios,
am început să scotocesc febril prin casă după el

m-am uitat mai întâi sub pat
dar acolo n-am găsit decât mult praf
câteva şosete murdare
şi sticle goale de vin

m-am dat apoi jos din pat
ca să investighez mai departe după dumnezeu
şi, în căutarea mea, am răsturnat
câteva sticle goale de bere –

am crezut că poate e în ele
aşa că am ridicat una în dreptul ochilor
dar nu am văzut acolo decât straturi groase
de chiştoace şi scrum de ţigară

dumnezeu e şi al meu
mi-am repetat, uşor dezamăgit
şi am deschis calculatorul
cu gândul că poate dumnezeu e online la ora asta

într-un final, l-am găsit cu greu pe dumnezeu
în timp ce fumam o ţigară
şi, neştiind unde să mă mai uit după el
îl căutam în zadar prin postările prietenilor mei
de pe facebook –

era într-o baladă rock, la radio
care striga la nesfârşit, cu tristeţe:

duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!
duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!
duuuumneeeeezzeeeu e ateeeeeeuuu!