joi

Am avut un atac de panică. Violent....superb de dureros .... înfiorător .... m-au asaltat deodată toţi demonii neîncrederii şi m-au lăsat panicat şi tremurând. Mă aflu într-o cameră de hotel în Bucureşti....singur....mă scărpinam liniştit la coaie, în pat....şi brusc mi s-a ivit în minte gândul că L. poate să nu mai vină....am îngheţat de frică....gândul ăsta e prea insuportabil....îi trimit lui L. un mesaj....apoi o sun.....are telefonul închis....fiindcă e probabil în avion acum. Mă învârt prin cameră tot mai agitat .... fumând ....deschid televizorul....îl închid....mă uit pe geam, în stradă....nu reuşesc să-mi liniştesc spaima....care se întinde în toate colţurile creierului meu. Sfârşesc prin a-l suna pe C, ce-mi spune ceea ce e evident....ştiam şi eu căcaturile pe care mi le zice....mă calmez treptat.
L. îmi spunea mai târziu cum la aeroport, ore mai târziu, eram pământiu la chip şi tremuram în timp ce o sărutam....şi prostul de mine - eu credeam că e doar fiindcă ardeam de nerăbdare să i-o pun!