ultima întâlnire

m-am întâlnit azi, pe neașteptate 
cu moartea mea

plin de prejudecăți

m-am uitat, cu mult interes 
filosofic
după o coasă și o figură scheletică

într-o pelerină lungă, neagră

din care să iasă valuri

de spaimă și teroarea

de a nu mai fi

însă, în fața mea

se afla o femeie tristă

cu cearcăne uriașe de neodihnă

îmbrăcată în haine ponosite

cenușii

ce părea plictisită de singura ei 
îndeletnicire

de a înceta vieți

am înțeles, instantaneu

că venise după mine

din privirea ei

plină de eternitate

și oboseală

de milenii

care m-a eliberat

în sfârșit

de bătaia de cap

de a mai exista

recunoscător,

am invitat-o într-o crâșmă de lux

pentru a sărbători moartea

mea iminentă

între multele pahare de vin

muzica asurzitoare
dramele inutile ale 
societății contemporane

și cuvintele lipsite 
acum
de orice valoare

care erau aruncate

cu frenezie

în jurul nostru

am devenit
încet încet
una cu moartea mea