totul a început pe
ritmul îndrăcit
al baladei ”hurricane”
a indiferentului premiat nobel
în literatură
pe anul trecut
intram în a patra zi
de băut fără oprire –
nu cred că aveam vreun motiv întemeiat
pentru asta
aproape niciodată nu am avut vreunul
ca să mă îmbăt
pur și simplu nu am nimic altceva
mai bun de făcut
în seara celei de-a patra zi
de binge drinking
eram atât de plictisit și beat
la subsolul unui bar
jegos de rockeri
jegos de rockeri
când am auzit ritmurile baladei
și am crezut că văd fantoma
lui Alfred Nobel însuși
certându-se cu marele Bob
cred că am spus
cuiva
la masă
despre nobila
întâlnire
iar râsetul
incredul m-a atins
aşa de tare
aşa de tare
în amorul propriu
încât am pornit
obișnuita
bătaie de bar –
întotdeauna le
pierd
fiindcă nu ştiu
să mă bat
fiindcă nu ştiu
să mă bat
ceea ce însă nu
mă împiedică niciodată
să le provoc
când m-am
dezmeticit
cu un maxilar
spart
și plin de sânge
în zadar am
încercat
să-i explic
jandarmului indiferent
care-mi nota
datele pentru amenda
regulamentară
că l-am văzut pe
inventatorul dinamitei
acuzându-l
înverșunat pe Bob
că acesta nu dă nici doi bani
pe marea onoare
pe care i-a acordat-o
anul acesta -
anul acesta -
iar flegmaticul poet îi răspundea
cu aceeași
replică
de fiecare dată:
”the answer, my
friend
is blowing in
the wind!”
și acum sunt
convins
că întreaga
scenă s-a petrecut
în realitate
atunci
la subsolul
acelui bar
jegos de rockeri
-
de aceea o și
povestesc aici
în semn de
protest
față de faptul că
această întâlnire nu este posibilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu