Am luat ţeapă azi cu banii: directorul era plecat din localitate. Ea nu a venit. E bine aşa. Mă simt obosit, dar mulţumit de faptul că nu m-a afectat ţeapa cu salariul. M-a emoţionat gestul (sau oare nevoia!) Alinei de a semna condica, pentru câteva zile, pentru mine. Mă gândesc că nu e doar o chestiune de colegialitate şi poate că a simţit o nevoie reală să facă asta. Mă întreb ce poate să fi simţit când a făcut asta. Eu, unul, am fost mişcat şi excitat când mi-am dat seama că e scrisul ei, că e mâna ei cea care a semnat cu numele meu. Bizară senzaţie!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu