Am visat-o iarăşi astă-noapte. Era atâta tristeţe între noi, încât ne vorbeam monosilabic, cu izbucniri pasionale, urmate imediat de regrete puternice pentru indiscreţie şi faţă de situaţia în care am ajuns. M-am trezit cu acelaşi sentiment dureros de pustietate totală. Îmi simt muşchii stomacului cum se strâng arici, într-o durere ascuţită. Sunt amorţit de valurile intense şi succesive de durere la gândul că nu vom mai avea nici un fel de viitor împreună; m-aş fi mulţumit cu absolut orice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu