joi, 26 martie 2015

cântec de jale


of, aida!
te-am văzut acum mulţi ani
întâmplător
într-o dimineaţă
ai ieşit să deschizi geamul tău
de la etajul trei
of of, aida!

of, aida!
ce dimineaţă minunată
mi-ai oferit atunci!
eram pe balcon
fumam prima ţigară a zilei
iar tu abia te trezeai
erai într-o pijămăluţă străvezie
of of, aida!
şi ţi-am zărit, pentru două clipe
in-ter-mi-na-bi-le
sânul dulce
şi rotund
încă adormit
şi uşor transpirat de somn
dar atât de dulce
of of, aida!

of, aida!
nu m-ai văzut atunci
nu m-ai văzut niciodată
deşi exist de atâţia ani
dar tu ai devenit atunci
centrul gândurilor mele
când mi-o luam la mână
de atâtea ori
pentru ani şi ani de adolescenţă tulbure
of of, aida!

of, aida!
au trecut ani
te-am văzut recent
of of, aida!
te-ai rotunjit înfiorător
ai făcut trei copii
vinzi la piaţa de zarzavaturi acum
şi ai pus încă un strat de guşă
of of, aida!

of, aida!
îţi jur aici
în cântecul ăsta de jale
că vei rămâne pe vecie
pentru mine
fata ce deschidea geamul de la trei
în dimineaţa aia minunată
cu sânul dulce
şi rotund
încă adormit
şi uşor transpirat de somn
dar atât de dulce
of of, aida!

luni, 9 februarie 2015

condamnare


condamnat pe termen limitat
de a trăi
fără nimic sfânt în mine
mă revolt câteodată
și port bătălii îndelungi
dar întotdeauna lipsite
de succes
cu verbul
a fi

îndărătnicia de a trăi
cred că mi se trage
de mult timp
când am observat prima oară
că sunt:

lumea se golise atunci
de orice substanță
timpul încetase
să-și mai facă treaba
și se oprise

apoi, gândurile mele au început să atârne
din ce în ce mai greu
unul după altul
transformându-se într-o suferință feroce
până ce au devenit durere pură

paralizat și neputincios
de a mai exista
plin de tristețe
am renunțat la orice ambiție
și am devenit
în acel moment
cu mult timp în urmă
un spectator înfrânt
al vieții

joi, 22 ianuarie 2015

monolog de dragoste și uitare


cât de nervoasă sunt –
îmi spunea ea –
bineînțeles că pe tine
sau poate că nu
oricum, nu mă interesează
am chef să țip la tine
asta e tot -

în timpul acesta
eu o urmăream cu privirea
prin casă
cum îmi aducea o cafea neagră
și mă tachina
spunându-mi că a pus zahăr în ea

apoi a devenit iarăși serioasă: -
nu pot scăpa de sentimentul
că vorbim
ca doi morți

te-am visat acum câteva zile
e prima oară când te visez
trebuia să scriu ceva important
eram foarte emoționată
iar tu ți-ai tăiat mâinile
de la încheieturi
și mi le-ai dăruit

apoi am aflat că mâinile tale
îmi trebuiau
abia ziua următoare
iar ele, nefolosite
începuseră deja să putrezească
și nu te mai găseam
să ţi le dau înapoi

atunci am început să râd
ore întregi
fără sens
atât de zgomotos
dar fără sens

vezi tu – continuă ea
între noi doi nu există învingători
ci doar învinși