se caută în jurul tău
câteva grame de necunoscut -
orice -
peste care se toarnă
la cald
un gând proaspăt de
poezie -
cuvintele sunt inutile
în acest moment al
procesului.
acestea se amestecă bine
cu o emoție dintr-aceea
cruntă
din rărunchi -
o simți?!
poate fi
ură
durere
frică
tristețe
dragoste
indiferență
dor
poate fi chiar și bucurie
abia acum
începi să adaugi cuvintele
aproape în transă
ca un bătrân preot al antichității grecești
în fața zeilor săi
fără să-ți pese dacă afară
plouă torențial
este noapte
dacă iubești sau nu
sau dacă donald trump
a declanșat, din greșeală
al treilea și ultimul mare război
al omenirii
după care versurile încep să se scrie
singure
natural
simplu
până când, în sfârșit
capătă suflet
iar tu te ridici
epuizat
în transa ta
deasupra cuvintelor
și le privești
cu grijă
cum se formează
încet
încet
într-un poem
care nu se sinchisește
de regulile prozodice
sau de vremurile în care se naște -
dar care aduce în lume
atâta armonie
și forță
prin ființa sa
niciodată nu am știut
cu siguranță
ce ingrediente îmi trebuie
pentru a scrie un poem
dar, după mulți ani
am învățat acest adevăr
simplu:
poezia adevărată
se scrie onest
din vintre
din vintre
din inimă
din coaie
se transpiră cu greu
picătură cu picătură
pe hârtie.
e o naștere
ce te chinuie
barbar
și te lasă fără suflu
însă, care
doar pentru o zi
te mântuie
miraculos
de singurătate
de toți demonii tăi
și de neplăcerea
cotidiană
de a fi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu