sâmbătă, 26 iunie 2004

sâmbãtã

Mă tem de o zi în care mi-ar fi atat de scârbă de mine încât ar trebui să-mi iau viaţa ca singură soluţie de a mă putea ignora. Am măsura celui mai înalt dispreţ pentru ceea ce sunt, pentru mentalitatea ce o am sau pentru ce reprezint. Este o realitate urâtă faptul că nu mă pot suporta, că nu pot rămane singur cu gândurile mele. În trecut, am întocmit bilanţuri ale existenţei mele, dar rezultatele au fost dezastruoase. Aceasta este cea mai mare dorinţă a mea: să fiu împăcat, într-un final, cu mine însumi.

Niciun comentariu: