marți, 2 septembrie 2014

doza de uitare


îmi caut tot mai mult
refugiul în somn
în ultima vreme

îmi dirijez visele
cu o voinţă uriaşă
le construiesc cu migală
uneori pe jumătate conştient
şi, pofticios, le trăiesc intens
pentru a-mi primi
doza zilnică de uitare
atât de necesară
supravieţuirii

trezit inoportun mai devreme
de zgomotele inevitabile
ale vieţii
mă uit cu indiferenţă
la cele câteva obiecte
aruncate dezordonat pe o pătură roşie
de pe pat
care-mi reamintesc
parcă de o altă existenţă

un pachet descompletat
de cărţi de joc
stă lângă o oglindă mică
întoarsă cu faţa în jos
şi o sticlă goală de bere

o brichetă
Cricket
şi o scrumieră
plină ochi de mucuri
sunt aşezate peste un volum
de poezii
larg deschis
al unui scriitor necunoscut al oraşului
tipărit, în mod admirabil
pe hârtie reciclată

obosit deja
de atâta trăire
ascult o uşă deschizându-se
undeva
o alarmă de ceas
deşteptător
nu se mai opreşte
şi încep să tânjesc
tot mai iritat
după următoarea doză
atât de necesară
de uitare

Niciun comentariu: