tăcere

în unele după-amiezi

când sunt copleşit

de o dorinţă aproape viscerală

să tac

umbra mea devine

mult mai coerentă

decât mine

atunci

sunt nevoit

să mă retrag

în străfundurile

fiinţei mele

cât mai adânc

în singurătate

pentru a nu face 
prea multă risipă

inutilă

de cuvinte

aşa că

în acele zile

cedez bucuros

şi îmi las umbra

să mă reprezinte

în lume