joi, 27 august 2009

scenetă de dragoste. baladă new york-eză

..........................................................................................................

o seară liniştită şi caldă, pe la mijlocul lui februarie....

în ultimele ore a început să cadă o ploaie înceată peste clădirile marelui oraş.

cei doi iubiţi se ceartă deja cu înverşunare de câteva ore........
totul începuse cu ceva timp în urmă, când el îi spuse, luând-o total prin surprindere, că e nefericit şi, drept urmare, vrea să se care de pe continentul ei.....şi că are avionul înapoi peste câteva zile

- Eşti un bou nenorocit - ţipă ea furioasă la el.....Îţi dai seama ce vrei să faci?

cearta celor doi continuă, ca şi în alte dăţi, până târziu în noapte.....ţinându-l iarăşi treaz pe proprietarul clădirii, care locuieşte la etaj împreună cu prietena lui costaricană şi cu un labrador negru, prietenos şi foarte zgomotos....
sătul de atâta melodramă şi de reproşurile ei care nu mai luau sfârşit, el începu să se blesteme amarnic în gând că nu şi-a ţinut gura....ce simplu era doar să-şi facă bagajul şi să plece naibii într-o zi oarecare, fără să-i spună nimic!

- Cum poţi să gândeşti aşa? Cum poţi să iei o decizie ca asta de unul singur, fără să vorbeşti cu mine mai întâi? Tu realizezi cât de mult mă jigneşti tratându-mă aşa? - continuă ea să-l atace cu violenţă......
Tu nu-ţi dai seama cât de mult am muncit şi m-am zbătut să avem locul ăsta şi să fim împreună!

el nu o mai văzuse niciodată atât de mânioasă. enervat la culme, dar şi speriat de intensitatea furiei ei, el se duse la geam, îl ridică şi-şi aprinse o ţigară, sperând că indiferenţa lui o s-o mai calmeze....însă asta nu făcu decât să o înfurie şi mai mult

- Nenorocitule! Dacă tot vrei să mă părăseşti, cară-te chiar acum!.....Trebuia să ai un plan de rezervă când ai luat decizia asta.......şi ce dacă n-ai unde să te duci acum şi nu cunoşti pe nimeni în oraşul ăsta......pleacă!

şi ea se îndepărtă.......începu să desfacă sertarele şi să adune de-a valma lucrurile lui......apoi deschise uşa şi începu să i le arunce pe rând afară....în stradă.....cămăşi, chiloţi.....pardesiul.....periuţa de dinţi, bocancii, geanta de voiaj, larg deschisă şi goală, cărţile lui.....toate erau împrăştiate acum pe trotuarul marelui oraş......sub privirile lui uimite.....

- Dă-mi cheile tale şi cară-te odată! Nu vreau să te mai văd niciodată! - urlă ea la el în noaptea new york-eză

încă stupefiat, după câteva momente de indecizie dureroasă, el renunţă să mai raţioneze şi plecă în tăcere. îi lăsă cheile în bolul de chei de lângă uşă, închise uşa după el şi, îmbrăcat doar în tricou şi şort, cum obişnuia înainte de culcare, ieşi în stradă......

era aproape două dimineaţa acum.....ploaia caldă şi molcomă încă mai cădea peste străzile oraşului.....pentru prima oara de când ajunsese el aici, din câte-şi amintea.

el se uită trist în jur, la lucrurile lui împrăştiate în stradă, în ploaia înceată, şi înjură cu pasiune în limba sa nativă de toţi dumnezeii şi cristoşii religiei sale ortodoxe. îşi dădu jos şosetele ude şi rămase desculţ....apoi începu să se caute de o ţigară.....ca să poată gândi ce să facă în continuare

dar nu apucă sa mai facă nimic, căci o maşină de poliţie trase la marginea străzii, lângă el. doi ofiţeri de poliţie ieşiră din maşină....unul alb, gras, ce rămase mai în spate, tăcut....şi un negru înalt şi solid, care se apropie de el.....spuse bună seara şi întrebă politicos:

- Ce se întâmplă aici domnule?

- Nimic, domnule ofiţer! murmură el printre dinţi, furios că a ajuns în situaţia asta de căcat.

în acest timp, uşa locuinţei lor se deschise şi în cadrul ei apăru ea, fără să scoată un cuvânt.....doar uitându-se la el şi aşteptând

-Nu pare să fie cum ziceţi d-voastră! - continuă pe acelaşi ton politicos ofiţerul de poliţie. Cred că o să trebuiască să vă amendez pentru că aţi făcut mizerie pe caldarâm! - spuse în continuare, uitându-se la lucrurile lui împrăştiate peste tot, cu un zâmbet amuzat pe faţă.

- Nu s-a întâmplat nimic, domnule ofiţer. Doar ne-am certat, dar acum totul este în regulă - îi răspunde el supărat, nereuşind să vadă umorul.

- Bine domnule. Totuşi mai sunt 3 zile până la Ziua Îndrăgostiţilor! O noapte bună în continuare! - şi cei doi ofiţeri se suiră în maşină şi se îndepărtară în linişte....

el se întoarce spre ea, ce stă în continuare în cadrul uşii, tăcută şi uitându-se ţintă la el, cu lacrimi în ochii ei bruni

- Ce vrei acum de la mine? explodă el la ea, udat de ploaie, extenuat şi furios. Ce mai vrei acum??

ea întinse mâna ei dreaptă spre el, oferindu-i cheile şi-i spuse scurt:

- Intră!

deodată, înduioşat şi realizând cât de mult o iubeşte, cu toată nebunia ei, el se duse la ea, căzu în genunchi în faţa ei pe scări, îi cuprinse mijlocul cu braţele şi îi şopti:

- Iubito, îmi pare rău! Ai dreptate, sunt un bou!.....te rog iartă-mă!

Un comentariu:

Anonim spunea...

naspa