vineri, 26 noiembrie 2004

vineri

M-am întâlnit cu Alina în Iaşi săptămanile trecute, de mai multe ori. Doar pentru câteva momente, am simţit-o aproape de mine cu adevărat, deşi am petrecut destul de mult timp împreună. Nu o cred capabilă de mai mult. Încep să cred că aşa este tot timpul, chiar şi în căsnicie şi, atunci, soţul ei este de compătimit. Este ea prea superficială şi nu poate să se concentreze mai mult pentru a vorbi sincer? După aceea, m-am resimţit psihic din cauza efortului incredibil de a o face să vorbească despre sine cu sinceritate şi, pentru câteva minute, a fost mişcată sufleteşte. Însă, foarte repede, a redevenit fiinţa distantă şi preocupată să fie drăgălaşă şi sociabilă, aprobându-mă în tot ce ziceam, manifestând un interes aproape suspect faţă de platitudinile pe care le scoteam. Cât de spiritual poţi fi într-o singură zi cu cineva? E obositor, teribil de obositor să o văd, dar nu mă pot abţine să nu-mi fie dor de ea zi de zi.