duminică, 26 iunie 2016

paradă de război


mi-am aprins o țigară mai devreme
istovit -
tocmai terminasem de purtat
o luptă pe viață și pe moarte cu
o armată fioroasă
de cuvinte

la început au apărut câteva
cuvinte
în flancuri
unul câte altul
ca niște fulgere de furtună -
apoi
la mijloc, grosul armatei:
structurile gramaticale
și, la urmă, cavaleria:
propozițiile principale
și subordonatele

nu erau orice fel de cuvinte
nu-mi vorbeau despre viață
despre moarte
dragoste
sex
ură
cuvinte pe care
le folosesc de obicei
în poeziile mele -
nu-mi vorbeau despre nimic
ci doar marșau în luptă spre mine!

cuvintele care m-au atacat
astăzi
(le-am recunoscut chiar de la început)
erau concepte gramaticale
pe care le folosesc deseori în poezie
și nu-mi pasă niciodată de ele

cred că în noaptea asta însă
s-au săturat
de indiferența mea de ani de zile
și au decis să se răzbune

așadar, azi noapte
am purtat o luptă
crâncenă -
pe care nu știu nici acum
cine a caștigat-o -
cu o gașcă războinică
de subordonate condiționale
diateze pasive
adverbe de timp
și de loc
cu niște verbe la imperfect
și mai mult ca perfect
și, ahhh! - mai ales!!!
cu niște pronume personale
atât de agresive
în acuzativ și dativ
care m-au umplut de spaimă
și furie

acum stau în bătrânul meu
fotoliu
din balcon
și fumez, epuizat
mulțumit că am reusit
să supraviețuiesc
și chiar să iau, ca prizonieri de război
câteva substantive abstracte și articulate nehotărât
un grup de verbe la perfect compus
și un mai mult ca perfect –
cred că acesta era generalul armatei
de cuvinte
care mă atacase
și pe care l-am pus
să deschidă parada de prizonieri
din prima strofă