îmi caut tot mai
mult
refugiul în somn
în ultima vreme
îmi dirijez
visele
cu o voinţă
uriaşă
le construiesc cu
migală
uneori pe
jumătate conştient
şi, pofticios, le
trăiesc intens
pentru a-mi primi
doza zilnică de
uitare
atât de necesară
supravieţuirii
trezit inoportun mai
devreme
de zgomotele
inevitabile
ale vieţii
mă uit cu
indiferenţă
la cele câteva
obiecte
aruncate
dezordonat pe o pătură roşie
de pe pat
care-mi
reamintesc
parcă de o altă
existenţă
un pachet
descompletat
de cărţi de joc
stă lângă o
oglindă mică
întoarsă cu faţa
în jos
şi o sticlă goală
de bere
o brichetă
Cricket
şi o scrumieră
plină ochi de
mucuri
sunt aşezate
peste un volum
de poezii
larg deschis
al unui scriitor necunoscut al oraşului
tipărit, în mod
admirabil
pe hârtie
reciclată
obosit deja
de atâta trăire
ascult o uşă
deschizându-se
undeva
o alarmă de ceas
deşteptător
nu se mai opreşte
şi încep să tânjesc
tot mai iritat
după următoarea
doză
atât de necesară
de uitare
