vineri, 30 iulie 2004

vineri

Plictiseală pură. Citesc romane idioate, mi-o frec cam odată la două zile, mă uit la tv. de sparg şi mă melancolizez aiurea. Babacii sunt oripilaţi de lipsa mea de activitate şi, în fiece zi, mă irită cu tot soiul de comisioane idioate. Am visat astă noapte liceul din Hălăuceşti; era dimineaţă, pe o vreme urâtă, cu ceaţă şi burniţă, iar eu eram entuziasmat de excitaţia pe care o simţeam la gândul că urma să o văd pe Alina, lucru care, până la urmă, nu s-a mai întâmplat.

Mă uit acum la mâţa mea cum stă pe pat şi se spală minuţios …. şi aştept pe Buju, cu taică-su să apară. După-amiază, mă duc la bibliotecă, mă întâlnesc cu un amic, la o pizza, vizităm un anticariat, bem ceva şi atât. Apoi, mă întorc acasă, mănânc şi mă uit la televizor până adorm. Asta este o zi încărcată de vacanţă de vară, într-un oraş de provincie!

miercuri, 21 iulie 2004

miercuri

Primesc azi o vizită mult-aşteptată, un prieten bun, Cicerone. Vreau să regăsesc alături de el liniştea şi relaxarea aproape cathartică, pe care le trăiam, sporadic, ce e drept, în timpul anilor de facultate, dar pe care le-am pierdut acum total.

vineri, 16 iulie 2004

vineri

Marţi noapte am avut un vis bizar, care m-a înspăimântat. Eram în Hălăuceşti, mă udase ploaia şi o luasem pe Alina la baia profesorilor, să-mi dea, prin uşă, hainele uscate de schimb. La un moment dat, observ că ea nu mai scoate nici un cuvânt, iar în budă intră preotul ortodox, îmbrăcat în sutană, îndreaptându-se spre o cabină, fără ca eu să apuc a-i vedea figura. După uşă, o văd pe Alina încremenită, albă la faţă şi îngrozită; uimit, îmi întorc privirea spre preot şi îl salut, mecanic: "bună ziua, părinte". Se opreşte, se întoarce la mine şi chipul lui este scheletic, cu orbitele ochilor goale, doar os pământiu, încadrat de fire lungi şi albe de păr, fără pic de carne. Aud paşii Alinei cum se îndepărtează în fugă, iar eu, încremenit de groază, descopăr că nu mă pot mişca şi, înspăimântat de moarte, încep să urlu, lângă părinte. M-am trezit brusc şi, pe lângă spaimă, am găsit în mine scârbă la faptul că ea m-a părăsit şi a fugit mişeleşte.

Am început să dau adevărate recitaluri de isterie în ultima vreme; acum vreo trei luni am trăit, foarte violent, o întâlnire de nu ştiu ce grad, cu ceea ce am perceput a fi un ..... demon! În miez de noapte, mă trezeşte o prezenţă în cameră. Deschid ochii şi disting o umbră îndreptându-se spre patul meu. Instantaneu, creierul începe să-mi transmită mesaje de alarmă şi percep acut faptul că acea siluetă, pe care o simţem spiritual ca fiind extrem de puternică, se află, acum, deasupra capului meu. Panica mă invadează rapid şi încerc să mă mişc, să mă apăr, dar membrele nu-mi răspund la comenzile trimise de creier; mă simt complet neputincios, nu mai pot respira şi mă aud scoţând chiţăituri stridente de frică. Apoi, umbra îmi vorbeste, pe o voce normală, să nu-mi fie frică. Atât. Brusc, mintea mea nu-i mai simte prezenţa şi-mi regăsesc controlul asupra corpului. Aprind lumina şi mă uit la ceas. E în jur de trei. Îmi dau seama că toată povestea nu a fost un vis, iar sentimentul de groază totală se stinge treptat şi rămân cu nedumerirea că acel spirit demonic, cum l-am simţit eu, mi-a vorbit. Într-un târziu, adorm.

Nu vreau să găsesc interpretări aiuritoare la toate poveştile astea, dar recunosc faptul că sunt niţeluş îngrijorat. Mă multumesc să cred că este vorba, mai degrabă, de proprii-mi demoni: cinismul, scârba de sine, îndoielile şi temerile mele, iar prostiile pe care le trăiesc ori visez sunt doar semnale pe care mi le trimite conştiinţa mea. Însă am şi o parte superstiţioasă în mine, care a reţinut ce mi-a spus Marius odată: demonii vin doar la cei care nu ştiu.....

marți, 13 iulie 2004

marţi

Sunt complet acaparat de examenul de titularizare, însă tot ce fac zilele astea nu respectă nici un principiu de eficienţă, ci doar îmi linişteşte prea-încărcata conştiinţă a celui care nu face nimic pentru a reusi.

sâmbătă, 10 iulie 2004

sâmbătă

Sunt minunat de lipsa de entuziasm pe care o inspir celor din jur! Nu pot convinge pe nimeni să facă ceea ce vreau cu nici un chip.

vineri, 9 iulie 2004

vineri

Resimt foarte dur tot căcatul din viaţa pe care mi-am construit-o până acum. Cât de josnic şi de mizerabil sunt! Mi-e scârbă de ce am putut să ajung, de ce reprezint: un om lipsit de integritate, de un simţ moral, de constanţă mai ales! Am o mentalitate de infractor, sunt lipsit de voinţă sau de un sistem de valori ferm, sunt acaparat de pornografie şi de conştiinta banului. Mă simt acaparat de mizeria pe care mi-o oferă viaţa, fără putinţă de scăpare sau de alinare. Fuck! Sunt teribil de brutale momentele astea de luciditate! O formă de nebunie episodică, înecată în eufemisme liniştitoare, dar iluzorii, pe care orice nenorocit, ca mine şi le construieşte migălos în vise grandioase de o zi - două, doar cât să-şi poată trăi amărâta de viaţă.

joi, 8 iulie 2004

joi

Am luat ţeapă azi cu banii: directorul era plecat din localitate. Ea nu a venit. E bine aşa. Mă simt obosit, dar mulţumit de faptul că nu m-a afectat ţeapa cu salariul. M-a emoţionat gestul (sau oare nevoia!) Alinei de a semna condica, pentru câteva zile, pentru mine. Mă gândesc că nu e doar o chestiune de colegialitate şi poate că a simţit o nevoie reală să facă asta. Mă întreb ce poate să fi simţit când a făcut asta. Eu, unul, am fost mişcat şi excitat când mi-am dat seama că e scrisul ei, că e mâna ei cea care a semnat cu numele meu. Bizară senzaţie!

miercuri, 7 iulie 2004

miercuri

Am făcut o labă zdravănă adineauri şi mi-am potolit , pe moment, hormonii. Mâine mă duc în Hălăuceşti şi sunt curios ce porţie serioasă de plictiseală mă aşteaptă. Îmi voi lua banii, voi face cerere de concediu, voi conversa politicos cu babele colege ale mele, voi semna condica şi mă voi uita după lucrurile Alinei prin cancelarie. Aşa arată ultima mea zi oficială de lucru acolo. Mi-e frică să mă gândesc la faptul că aş putea-o întâlni; nu aş şti cum să reacţionez, ce să-i vorbesc, cum să mă port în preajma ei. Cred că ne vor plictisi ori vor durea al dracului platitudinile pe care le vom schimba, când ar putea fi spuse sau făcute atâtea chestii.

marți, 6 iulie 2004

marţi

Sunt uneori momente în care te simţi buricul lumii şi ştii că urmează să trăieşti lucruri măreţe. Am, acum, sentimentul acut că voi trece prin câteva încercări puternice şi intense. Aştept.

duminică, 4 iulie 2004

duminicã

Am visat-o iarăşi astă-noapte. Era atâta tristeţe între noi, încât ne vorbeam monosilabic, cu izbucniri pasionale, urmate imediat de regrete puternice pentru indiscreţie şi faţă de situaţia în care am ajuns. M-am trezit cu acelaşi sentiment dureros de pustietate totală. Îmi simt muşchii stomacului cum se strâng arici, într-o durere ascuţită. Sunt amorţit de valurile intense şi succesive de durere la gândul că nu vom mai avea nici un fel de viitor împreună; m-aş fi mulţumit cu absolut orice.

sâmbătă, 3 iulie 2004

sâmbãtã

Resimt tot mai mult golul imens şi inutilitatea totală a trăirilor şi acţiunilor mele. Mă gândesc din ce în ce mai des la o utopie în care aş fi putut trăi fericit o viaţă de om cu ea. Am visat astă-noapte cum ţineam o oră de căcat în Hălăuceşti, într-o agitaţie de infern şi eram teribil de supărat de situaţie. Deodată, mi-am adus aminte că în pauză am s-o văd pe Alina şi am să mă simt grozav. În acel moment am simţit o senzaţie intensă de linişte şi bucurie anticipativă la gândul vederii ei; m-am trezit brusc, realizând că, oriunde voi preda în viitor, nu voi mai cunoaşte această bucurie şi, poate, voi uita că se poate simţi o astfel de trăire. Voi rămâne doar cu sentimentul că aş fi putut să mă simt atât de grozav la vederea unei fiinţe şi la gândul că ea ar trăi acelaşi lucru (îmi aduc aminte acum de o mărturisire târzie a ei, că oricât de nasol îi mergea într-o zi, la gândul că eram în şcoală şi urma să mă vadă, simţea o bucurie secretă). Mă omoară tâmpenia asta de melancolie şi stupizenia siropoasă şi inutilă a sentimentelor mele idioate! Wake up, brother!
De unde atâta durere? Vreau să uit de mine, de viaţă, de şerpii din stomac şi de demonii din mintea mea. Sunt doar un lăbar inutil şi un cretin patentat!